19:12 Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur, şi să spui: Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.
Să hotărăşti margini. Moise trebuia să ridice o barieră la poalele muntelui. Aceasta poate că s-a întins de-a lungul liniei de movile joase de la poalele stâncii. Atâta timp cât s-a abţinut să treacă de aceste ,,margini”, poporul a fost în siguranţă.
S-a observat pe drept că Sinai, cu toate grozăviile lui descrise, n-a fost un Vezuviu. Poporul de la poalele lui nu era adunat într-un Herculane sau Pompei blestemat. Scopul Domnului a fost doar să manifeste realitatea, întinderea şi apropierea puterii Sale de nimicire. Oamenii au fost făcuţi să simtă ce era în stare să producă acea putere, dacă erau atât de prezumţioşi, sau neglijenţi, încât să vină înlăuntrul limitelor exerciţiului ei.
Oricine se va atinge. Pentru că stânca se ridica brusc din câmpie, unii puteau foarte uşor să vină în contact cu ea fie din neglijenţă, fie din curiozitate.
Va fi pedepsit cu moartea. Această pedeapsă severă a fost anunţată în mod deosebit de Dumnezeu spre a imprima asupra poporului în termeni siguri cu privire la ce înseamnă a fi în prezenţa unui Dumnezeu sfânt. Pedeapsa era în deplină concordanţă cu solemnitatea teribilă a ocaziei. Mai mult, nu trebuie să uităm că numai prin serioase ameninţări cu pedeapsa, izraeliţii, înclinaţi uneori să fie înfumuraţi şi rebeli contra voinţei divine, puteau să fie respectuoşi (vezi 2 Samuel 6,6.7). Nu poate exista un adevărat simţământ religios fără un profund simţ de respect. Spre a întipări o astfel de atitudine printre izraeliţi, era imperios se imprime lecţia într-un fel uimitor şi dramatic.