18:13 A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.
Moise s-a aşezat să judece. În vremurile de demult, un conducător, fie rege, prinţ sau conducător de seminţie, exercită şi slujba de judecător. Puterea legislativă, executivă şi judiciară, toate erau investite în acelaşi om. Timp de mai multe secole înainte de monarhie, conducătorii lui Israel au fost numiţi ,,judecători” şi administrarea lor se referea la ,,judecată”. Ca şi aceşti urmaşi ai lui Moise, conducătorii Cartaginei purtau de asemenea titlul de ,,judecători”. De pe vremea când a fost acceptat în calitate de conducător de popor (cap. 4,29-31), Moise apare ca socotindu-se obligat să asculte şi să hotărască asupra tuturor plângerilor care se iveau în mijlocul poporului. Până acum el nu delegase pe nimeni ca autoritate judecătorească. Aceasta nu pentru că până acum nu i-ar fi venit ideea, pentru că în Egipt exista un sistem juridic, cu judecători numiţi de rege. Se poate că el s-a îndoit de priceperea de a sluji într-o astfel de calitate a conaţionalilor săi, care toată viaţa lor fuseseră sclavi.
Dimineaţa până seara. Nu ştim dacă Moise a fost întotdeauna aşa de ocupat cum a fost în ziua de după venirea lui Ietro. Comentatorii presupun că s-au putut ivi multe plângeri din împărţeala prăzii amaleciţilor, sau că situaţia neobişnuită în care s-a aflat poporul însuşi, pe neaşteptate, după eliberarea din robie, a dat naştere la probleme mai multe decât ar fi fost altfel cazul. Ei trăiseră toată viaţa lor sub autoritatea rigidă logofeţilor egipteni, fără libertatea de a hotărî ei înşişi. Au ajuns pe neaşteptate proprii lor stăpâni, şi acum trebuiau să se unească împreună ca egali. În astfel de împrejurări, viaţa comună, liniştită şi armonioasă, poate exista numai când toţi rămân credincioşi regulilor înţelese şi acceptate în comun.