18:12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
A adus o ardere de tot. Jertfele au fost instituite de Dumnezeu însuşi de îndată ce a intrat păcatul în lume (vezi Geneza 3,21; 4,3, 4). Practica aducerii de jertfe a fost perpetuată de toţi aceia care cunoşteau şi onorau pe Dumnezeu (vezi Geneza 4,4; 8,20; 12,7.8; 22,13; etc.). Asemenea lui Melhisedec (Geneza 14,18), Ietro a fost recunoscut ca preot al adevăratului Dumnezeu (Exod 2,16; PP 301) şi de aceea avea dreptul să aducă jertfe. S-ar părea, totuşi, că în general madianiţii erau idolatri (Numeri 25,17.18; 31,16). Moise, Aaron şi bătrânii lui Israel n-ar fi luat parte la o jertfă de mâncare, dacă aceasta ar fi fost întinată de practici păgâne, sau adusă la îndeplinire de un om care nu era un închinător al Dumnezeului cerurilor.
Au luat parte la masă. Din jertfa arderii de tot nu s-a mâncat nimic. Aceasta era consumată în întregime, deoarece era considerată ca aparţinând în întregime lui Dumnezeu (Levitic 1,3-17). Celelalte jertfe amintite aici erau de aşa fel încât, după ce sângele fusese vărsat înaintea lui Dumnezeu şi anumite părţi de carne arse pe altar, ,,bătrânii puteau să mănânce ceea ce a mai rămas (vezi 1 Samuel 2,15.16).