Printable ModeExod, 18
|
18:1 Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. Ietro, preotul Madianului. Vezi comentariul pentru cap. 2,16.18. 18:2 Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. Sefora, nevasta lui Moise. Vezi comentariul pentru cap. 2,21. Fusese trimisă acasă. Unii comentatori cred că Sefora l-a părăsit pe soţul ei supărată după circumciderea fiului ei pe drum spre Egipt (Exod 4,24.26). Acest punct de vedere nu este de reţinut, deoarece raportul nu spune că ea s-a întors la tatăl ei, ci că Moise a trimis-o înapoi. El a făcut aceasta pentru siguranţa ei (PP 255), având în vedere pericolul la care s-ar fi expus Sefora şi fiii ei în Egipt, în timpul luptei cu Faraon (PP 383). 18:3 A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: Locuiesc ca străin într-o ţară străină, Gherşom. Vezi comentariul pentru cap. 2,22. 18:4 iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m-a scăpat de sabia lui Faraon. Eliezer. Al doilea fiu al lui Moise n-a fost amintit mai înainte pe nume, dar probabil că a fost cel circumcis de Sefora pe drum spre Egipt (cap. 4,25). Eliezer înseamnă ,,Dumnezeul meu este ajutorul meu”. În contrast, numele dat de Moise primului său fiu, Gherşom, înseamnă ,,exilare” (cap. 2,22), reflectând un spirit de întristare firesc faţă de un exil. Numele celui de-al doilea fiu dă pe faţă recunoştinţa tatălui pentru ocrotirea divină de care s-a bucurat în timpul fugii lui din Egipt. Faptul că numele lui Eliezer este amintit şi explicat aici pentru prima dată nu este un motiv întemeiat a crede că el fusese fără nume. Din 1 Cronici 23,17 aflăm că Eliezer a avut numai un fiu, Rehabia, ai cărui urmaşi deveniseră numeroşi pe vremea lui Solomon. 18:5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu. Muntele lui Dumnezeu. ,,Muntele lui Dumnezeu” unde Ietro l-a găsit pe Moise şi pe izraeliţii tăbărâţi, era Horeb (cap. 3,1). În vecinătatea lui apăruse Dumnezeu lui Moise în rugul aprins. Tot aproape de aici lovise Moise stânca şi a dat apă poporului său însetat (cap. 17,6). 18:6 A trimis vorbă lui Moise să-i spună: Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevasta ta şi cu cei doi fii ai tăi. A trimis vorbă. Textul ebraic mai poate fi tradus şi ,,şi cineva a zis”, sau ,,şi s-a spus”. Aceasta concordă mai bine cu contextul pentru că Ietro şi Moise încă nu se întâlniseră (vezi v.7). Se pare că Ietro, ajungând în apropierea taberei, a trimis un sol la Moise care a vorbit în numele lui şi a anunţat venirea sa. În RSV se citeşte, ,,şi când cineva i-a spus lui Moise”. 18:7 Moise a ieşit înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat în cortul lui Moise. Moise a ieşit. Politeţea orientală cerea o astfel de purtare în cazul unui oaspete onorat, sau chiar a spune bun venit (vezi Geneza 18,2; 19,1; Luca 15,20, etc.). Era evidentă intenţia lui Moise de a-l primi pe Ietro cu toată cinstea şi respectul posibil. El nu numai că i-a ieşit în întâmpinare, dar s-a prosternat înaintea lui ca înaintea unui superior. 18:8 Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum, şi cum îi izbăvise Domnul din ele. Moise a istorisit. Probabil că Ietro auzise ceva despre istoria eliberării lui Israel. Veşti despre evenimentele miraculoase care au precedat Exodul, ca şi victoria asupra oştirii egiptene la Marea Roşie, trebuie să se fi răspândit ca focul sălbatic prin ţările limitrofe cu Egiptul. 18:9 Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din mâna Egiptenilor. Verset ce nu a fost comentat. 18:10 Şi Ietro a zis: Binecuvântat să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna Egiptenilor! Binecuvântat să fie Domnul. Fiecare aspect aş comportării lui Ietro îl arată a fi un bărbat religios şi un credincios în adevăratul Dumnezeu. O dovadă frapantă despre aceasta este această mulţumirea faţă de Domnul, Dumnezeul izraeliţilor. A izbăvit poporul. O repetare a ceea ce fusese deja spus în prima parte a versetului. Făcând ca Septuaginta, RSV omite ultima clauză a versetului. Traducerea RSV, nu şi LXX, inserează clauza aceasta în mijlocul v.11. 18:11 Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei. Cunosc acum. Textul acesta nu este uşor de explicat şi a fost luat de unii comentatori ca o dovadă că Ietro era un politeist. Totuşi, Ietro era evlaviosul preot al Madianului” (PP 301). Aici, cu dovada suplimentară repovestită de Moise, Ietro reafirmă pur şi simplu credinţa sa în Dumnezeul cel adevărat. Căci în lucrul. Afirmaţia aceasta este mai puţin clară decât cea precedentă. Traducătorii lui KJV se pare că au înţeles pe Ietro ca spunând că Dumnezeu s-a dovedit superior zeilor Egiptului. O traducere mai literală ar fi ,,chiar în lucrurile în care ei (egiptenii) s-au purtat cu mândrie împotriva lor (izraeliţilor)”. O redare de felul acesta vede superioritatea Domnului descoperită în felul în care a fost umilită mândria egiptenilor prin puterea lui Dumnezeu (vezi comentariul pentru v.10). 18:12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu. A adus o ardere de tot. Jertfele au fost instituite de Dumnezeu însuşi de îndată ce a intrat păcatul în lume (vezi Geneza 3,21; 4,3, 4). Practica aducerii de jertfe a fost perpetuată de toţi aceia care cunoşteau şi onorau pe Dumnezeu (vezi Geneza 4,4; 8,20; 12,7.8; 22,13; etc.). Asemenea lui Melhisedec (Geneza 14,18), Ietro a fost recunoscut ca preot al adevăratului Dumnezeu (Exod 2,16; PP 301) şi de aceea avea dreptul să aducă jertfe. S-ar părea, totuşi, că în general madianiţii erau idolatri (Numeri 25,17.18; 31,16). Moise, Aaron şi bătrânii lui Israel n-ar fi luat parte la o jertfă de mâncare, dacă aceasta ar fi fost întinată de practici păgâne, sau adusă la îndeplinire de un om care nu era un închinător al Dumnezeului cerurilor. Au luat parte la masă. Din jertfa arderii de tot nu s-a mâncat nimic. Aceasta era consumată în întregime, deoarece era considerată ca aparţinând în întregime lui Dumnezeu (Levitic 1,3-17). Celelalte jertfe amintite aici erau de aşa fel încât, după ce sângele fusese vărsat înaintea lui Dumnezeu şi anumite părţi de carne arse pe altar, ,,bătrânii puteau să mănânce ceea ce a mai rămas (vezi 1 Samuel 2,15.16). 18:13 A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. Moise s-a aşezat să judece. În vremurile de demult, un conducător, fie rege, prinţ sau conducător de seminţie, exercită şi slujba de judecător. Puterea legislativă, executivă şi judiciară, toate erau investite în acelaşi om. Timp de mai multe secole înainte de monarhie, conducătorii lui Israel au fost numiţi ,,judecători” şi administrarea lor se referea la ,,judecată”. Ca şi aceşti urmaşi ai lui Moise, conducătorii Cartaginei purtau de asemenea titlul de ,,judecători”. De pe vremea când a fost acceptat în calitate de conducător de popor (cap. 4,29-31), Moise apare ca socotindu-se obligat să asculte şi să hotărască asupra tuturor plângerilor care se iveau în mijlocul poporului. Până acum el nu delegase pe nimeni ca autoritate judecătorească. Aceasta nu pentru că până acum nu i-ar fi venit ideea, pentru că în Egipt exista un sistem juridic, cu judecători numiţi de rege. Se poate că el s-a îndoit de priceperea de a sluji într-o astfel de calitate a conaţionalilor săi, care toată viaţa lor fuseseră sclavi. Dimineaţa până seara. Nu ştim dacă Moise a fost întotdeauna aşa de ocupat cum a fost în ziua de după venirea lui Ietro. Comentatorii presupun că s-au putut ivi multe plângeri din împărţeala prăzii amaleciţilor, sau că situaţia neobişnuită în care s-a aflat poporul însuşi, pe neaşteptate, după eliberarea din robie, a dat naştere la probleme mai multe decât ar fi fost altfel cazul. Ei trăiseră toată viaţa lor sub autoritatea rigidă logofeţilor egipteni, fără libertatea de a hotărî ei înşişi. Au ajuns pe neaşteptate proprii lor stăpâni, şi acum trebuiau să se unească împreună ca egali. În astfel de împrejurări, viaţa comună, liniştită şi armonioasă, poate exista numai când toţi rămân credincioşi regulilor înţelese şi acceptate în comun. 18:14 Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara? De ce stai singur? Observaţia lui Ietro nu s-a referit la tehnica judecăţii lui Moise. El n-a obiectat, cum cred unii comentatori, faţă de faptul că Moise şedea în timp ce poporul stătea în picioare, ca fiind umilitor pentru ei. El a protestat însă, că Moise trebuia să împartă sarcina sa, trecând anumite sarcini de conducere asupra altora calificaţi să le poarte. 18:15 Moise a răspuns socrului său: Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Să ceară sfat lui Dumnezeu. Fără îndoială că aceasta înseamnă că poporul venea la Moise ca la cineva pe care îl privea ca fiind calificat să vorbească înaintea lui Dumnezeu. Ei nu se uitau la Moise aşa cum se uitaseră la judecătorii pe care îi cunoşteau în Egipt, ci l-au considerat ca purtătorul de cuvânt numit al lui Dumnezeu. După cât se pare, acesta era şi punctul de vedere al lui Moise şi, deoarece Domnul nu-l instruise altfel, el socotea de datoria lui să hotărască asupra tuturor cazurilor aduse înaintea lui. 18:16 Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui. Fac cunoscut. Unii comentatori fac referinţă la porunci şi legi ca dovadă că vizita lui Ietro a avut loc după darea legii la Sinai. Alţii au scos în evidenţă că practica descrisă în aceste text n-ar fi fost necesară după darea legii, şi că existenţa ei pe timpul vizitei lui Ietro fixează vizita ca având loc înainte ca legea să fie proclamată lui Israel în mod formal. Explicaţia ultimă pare să fie de preferat. Dumnezeu n-a lăsat pe poporul Său timp de mii de ani fără o lege morală. Cain ştia că uciderea era păcat (Geneza 4,8-13), Sem şi Iafet au dovedit că au făcut cunoştinţă cu legea prin ferirea de indecenţă (Geneza 9,23), Avraam a păzit poruncile lui Dumnezeu (Geneza 26,5), şi chiar regele filistean Abimelec cunoştea că adulterul era un mare păcat” (Geneza 20,9). De aceea, menţionarea despre ,,poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele” (Geneza 26,5) pe vremea patriarhilor nu este anacronică, ci dovedeşte în mod clar că omul a cunoscut astfel de legi răspândite pe cale divină înainte de Sinai. Moise, care în timpul şederii sale de 40 de ani în pustie a raportat istoria umblării lui Dumnezeu cu patriarhii, trebuie să fi fost la curent cu principiile morale enunţate în cartea Genezei. 18:17 Socrul lui Moise i-a zis: Ce faci tu nu este bine. Verset ce nu a fost comentat. 18:18 Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur. Te istoveşti singur. Ietro a dat dovadă de înţelepciune în sfatul pe care l-a dat ginerelui său. Este o datorie sacră să ai în vedere sănătatea cuiva şi să nu se încarce, fără a fi necesar, puterea cuiva. 18:19 Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu. ,,Reprezintă poporul înaintea lui Dumnezeu” (RSV). Răspunzând explicaţiei lui Moise privind motivul pentru care poporul venea la el şi motivul pentru care el a consimţit să se ocupe cu diferitele lor cazuri, Ietro a arătat că una este a alcătui principii, şi alta a le aplica. Moise putea să-şi rezerve funcţiunea legislativă şi, în această calitate, să transmită poporului principii divine. Dar el mai trebuia să aleagă oameni în stare să aplice principiile la diferite situaţii care se iveau şi să transfere acestor persoane funcţiunea judecătorească de guvernare (v.21, 22). Du pricinile înaintea lui Dumnezeu. În cazurile grele, Moise prezenta într-adevăr cauza înaintea lui Dumnezeu şi obţinea directive de la El cât priveşte hotărârea care trebuia s-o dea (vezi Numeri 15,32-36; 27,5-11). 18:20 Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă. Poruncile şi legile. Deosebirea lui Ietro dintre ,,porunci” şi ,,legi” nu este clară. Unii privesc ,,poruncile” ca fiind în legătură cu religia şi ,,legile” ca reglementări cu privire la probleme civile şi sociale. Alţii explică pe primele ca prevederi legale ,,specifice”, iar pe celelalte ca ,,generale”. Sfatul lui Ietro, că Moise trebuie să le ,,arate calea pe care trebuie s-o urmeze”, descoperă în mod clar că el înţelegea că Moise trebuia să aşeze principii largi spre a garanta egalitatea şi dreptatea. Traducerea RSV redă aceşti doi termeni ca ,,porunci” sau legile însele, şi ,,decizii” sau principiile de urmat în aplicarea legilor. 18:21 Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece. Oameni destoinici. Ietro n-a sfătuit pe Moise numai să aleagă ,,oameni destoinici”, ci a enumerat şi calităţile pe care să le aibă aceşti oameni – evlavie, integritate morală şi cinste. Concepţia lui despre caracterul unui judecător adevărat nu mai lasă de dorit. Dacă s-ar cere astăzi aceste calităţi la alegerea oamenilor din poziţii de răspundere în conducere, tăria unei naţiuni ar creşte mult. Căpetenii. Sistemul propus de Ietro avea să garanteze tratament nepărtinitor pentru toţi. Pricinile mici puteau fi astfel hotărâte de capii de familie, ,,căpetenii peste zece”. Cazurile mai grele urmau să fie trecute asupra autorităţii superioare, sau curte de apel. Problemele mult mai serioase aveau să fie aduse la ,,căpeteniile peste o mie”. 18:22 Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Tot timpul. În locul zilelor de judecată ocazionale, în care Moise şedea să asculte cazurile şi să dea hotărâri toată ziua, trebuiau să fie luate măsuri pentru considerarea promptă a problemelor pe măsură ce se iveau. 18:23 Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui. Şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa. Deşi Ietro era convins de faptul că sfatul lui era bun, precum şi de importanţa lui în caz că era urmat, totuşi, cu modestie, el a lăsat lui Moise alegerea de a-l adopta. Ştiind că ginerele său lucrează în acord cu instrucţiunile divine în toate chestiunile, el a înţeles că succesul planului avea să fie asigurat, numai dacă va fi aprobat de Dumnezeu, şi că Moise avea să-l accepte doar în aceste condiţii. Faptul că Moise a procedat în armonie cu sfatul lui Ietro este o dovadă că el a primit aprobarea divină, şi că dându-l, Ietro trebuie să fi fost inspirat de Duhul lui Dumnezeu. 18:24 Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el. Verset ce nu a fost comentat. 18:25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Moise a ales oameni destoinici. Versetele 24-26 lasă impresia că Moise a ascultat de îndată de sfatul lui Ietro. Deuteronom 1,9-15 arată că Moise, în realitate, nu a făcut aranjamente pentru alegerea acestor judecători, decât după ce legea a fost dată pe Sinai. După câte se pare, Moise aşteptat aprobarea divină a planului. Executarea planului este redată aici conform obiceiului lui Moise de a trata subiectele mai degrabă topic decât cronologic. Dacă nu ţine seamă de această caracteristică literară a lui Moise, se poate ajunge la concluzii greşite (vezi comentariul pentru Exod 16,33.35). Din Deuteronom 1,13 reiese că, în loc ca el însuşi să aleagă oamenii, Moise a dat directive ca numirea lor să o facă poporul, după care el i-a învestit cu autoritatea slujbei lor. I-a pus căpetenii. În ziua numirii lor, ,,conducătorii” n-au fost numai judecători, ci ,,căpetenii” peste unităţile lor respective, cu autoritate asupra lor în marş, în tabără şi pe câmpul de luptă (vezi Numeri 31,14). Se pare că ambele funcţiuni, militară şi civilă, au fost combinate. 18:26 Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi. Verset ce nu a fost comentat. 18:27 Apoi Moise a trimis pe socrul său în ţara lui. În ţara lui. Trebuie că Ietro a considerat vizita sa în tabăra izraelită unul din cele mai principale momente ale vieţii sale. Acolo, el a primit un raport direct despre minunatele lucrări ale Dumnezeului strămoşului său Avraam, căruia ÎI slujea şi el şi prin care a fost întărită propria credinţă. Comentariile lui Ellen G. White 1-27 PP 300-301 1-14 PP 300 7-12 SR 134 13-26 9T 262 15-26 PP 301 16 MH 404; TM 341 19 GW 20 19-23 TM 340 19-26 AA 93 19-27 SR 135 21 GW 449; 6T 215 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: