17:2 Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: Dă-ne apă să bem! Moise le-a răspuns: Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi pe Domnul?
Dă-ne apă. Poporul murmurase la diferite ocazii; acum se plângeau cu amar. Deoarece Moise le dăduse deja carne şi pâine, poporul se putea aştepta, în mod firesc, să-i aprovizioneze şi cu apă. Dar plângerea lor a reflectat mai degrabă îndoială decât credinţă.
Ispitiţi pe Domnul. Copiii lui Israel au ,,ispitit” pe Dumnezeu punând la încercare răbdarea Lui şi aprinzând sfânta Lui mânie prin continua lor lipsă de credinţă şi de recunoştinţă. Întreaga istorie a peregrinării lor prin pustie este o istorie a provocării. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu cu un astfel de popor care a ,,ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s-au răzvrătit împotriva Lui” (Psalmi 78,56) este uimitoare. De repetate ori, ,,au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor” (Psalmi 106,29), ,,au cârtit în corturile lor” (Psalmi 106,25), ,,au fost neascultători la mare” (Psalmi 106,7) şi ,,au ispitit pe Dumnezeu în pustietate” (Psalmi 106,14).