17:1 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe care poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.
Au tăbărât la Refidim. Între pustia Sin, unde a început să cadă mana şi Refidim, se aflau locuri de tabără, Dafca şi Aluş (Numeri 33,12.13). Localizarea acestor opriri, ca aceea de la Refidim, este necunoscută. Cei mai mulţi comentatori biblici au căutat Refidim-ul în Wadi Feiran, care duce în sus spre tradiţionalul munte Sinai. Alţii l-au identificat cu Wadi Refâyid, în primul rând din cauza asemănării numelui lui cu Refidim. Wadi Refâyid se află la numai câteva ceasuri de mers de la muntele Sinai. Faptul acesta favorizează identificarea sa cu Refidim, deoarece în mai multe texte muntele Horeb este folosit aproape în mod sinonim cu muntele Sinai (vezi Exod 17,6; 33,6; Psalmi 106,19; etc.).
N-a găsit apă. Călătorind primăvara timpuriu, poporul se aştepta să afle apă în văi. Probabil că aceasta explică faptul că n-a fost luată apă suficientă. Albia uscată a râului de la Refidim s-a dovedit a fi cauza mai serioasă a consternării, decât oricare alta pe care ei o încercaseră mai înainte.