17:11 Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos, era mai tare Amalec.
Era mai tare Israel. Ridicarea în sus a mâinilor este privită în general de vechi cercetători ebraici, de părinţii bisericii, de reformatori şi de mulţi comentatori moderni ca semn sau poziţie de rugăciune. În decursul vremurilor biblice, obiceiul ca cineva să ridice mâinile în rugăciune era respectat de închinătorii serioşi şi evlavioşi. Câţiva comentatori privesc poziţia lui Moise cu mâinile lui ridicate ca atitudinea unui comandant care supraveghează şi conduce lupta, dar părerea aceasta trebuie să fie respinsă, deoarece Moise nu a funcţionat în calitate de comandant şef. El îi transferase comanda lui Iosua (v.9). El însuşi s-a angajat în rugăciune serioasă spre Dumnezeu pentru ajutor şi biruinţă (PP 299). S-a pus întrebarea de ce n-a continuat Moise să se roage şi atunci când mâinile îi erau trudite. Numai aceia care au încercat să se roage continuu o lungă perioadă ştiu cât de grea este o astfel de lucrare. Probabil că atunci când îşi lăsa mâinile în jos din cauza oboselii, Moise se odihnea şi în ce priveşte concentrarea sa mintală necesară pentru rugăciune. Pentru a imprima asupra lui Israel importanţa rugăciunii de mijlocire, Dumnezeu a îngăduit în mod alternativ succes şi eşec. În acelaşi timp, Dumnezeu a dorit ca poporul să afle că succesul lor trebuia să fie în conlucrare cu conducătorii aleşi de El.