16:4 Domnul a zis lui Moise: Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
Voi face să vă plouă pâine. Răbdarea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de poporul Său ales în aceste momente de cârtire este remarcabilă. Recunoscând că spiritul lor era încă tot aşa de servil şi credinţa lor tot aşa de nedezvoltată, ca şi atunci când erau în Egipt, Dumnezeu nu s-a arătat a fi jignit de cârtirea lor, ci de fiecare dată când se aflau în necaz, le-a trimis ajutor. Făcând aşa, scopul Lui era să-i facă să se încreadă în conducătorii lor numiţi de cer şi să aibă credinţă în El.
Fenomenul descris aici şi în altă parte a Bibliei (Deuteronom 8,3; Neemia 9,15; Psalmi 78,23-25; 105,40; Ioan 6,31), poate fi explicat în mod satisfăcător numai ca o minune. Explicaţia anumitor comentatori biblici moderni că ,,mana” (Exod 16,15) a fost o secreţie a diferiţilor purici de plante este absurdă. Examinând aşa numita ,,mană” în 1927, F.S. Bodenheimer, de la Universitatea ebraică din Ierusalim, a găsit că diferiţii purici de plante, greierii şi insecte cu solzi se hrănesc din pomul de tamarisc din pustia Sinai şi elimină plusul lor de hidraţi de carbon în formă de picături de miere de plante. Aceasta din urmă se transformă în particule care se aseamănă cu promoroaca. Se presupune că aceasta era ,,mana” care, după cum spune Iosif Flavius (Antichităţi III 1. 6) se mai afla la Sinai pe vremea lui. Acceptarea relatării din Exod 16, exclude posibilitatea că ,,mana” tamariscului poate să fie hrana miraculoasă cu care izraeliţii au trăit timp de 40 de ani. Mana cerească este oferită peste tot anul, dar a încetat de îndată ce au intrat în Ţara Făgăduinţei (Iosua 5,12). ,,Mana” de tamarisc se află la Sinai numai în timpul lunilor iunie şi iulie. Cantitatea acestei ,,mane” de plante este foarte mică şi nu era posibil să slujească ca hrană pentru o mulţime de oameni, în timp ce Dumnezeu a hrănit cu mana Sa o naţiune întreagă timp de aproape 40 de ani. Ba mai mult, mana biblică nu putea fi păstrată nici chiar până a doua zi, cu excepţia Sabatului (Exod 16,19.20), dar putea fi coaptă (v.23). Dimpotrivă, ,,mana” tamarisc se poate păstra timp de mai multe zile, dar nu poate fi folosită în scopul de a fi coaptă, deşi poate fi fiartă. Deosebirile acestea arată că primirea interpretării moderne care explică mana ca pe un produs firesc al Sinai-ului, înseamnă înlăturarea raportului biblic. Aceasta şi alte explicaţii moderne, care sunt făcute cu scopul de a înlătura orice natură miraculoasă, nu mai merită a fi luate în considerare.
Ca să-l pun la încercare. Faptul că ploaia de mană era destinată de Dumnezeu ca mijloc de educare, rezultă din aceste cuvinte. Provizia miraculoasă de hrană urma să formeze poporul să respecte şi să asculte de sfânta Sa lege.