16:25 Moise a zis: Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.
Este ziua Sabatului. Sau ,,astăzi este Sabatul Domnului”. Cu toate că în textul ebraic nu apare articolul hotărât ,,ul”, construcţia gramaticală îngăduie o astfel de traducere. Aceeaşi formă a cuvântului ebraic “un sabat” apare şi în porunca a patra, unde KJV îl redă în mod potrivit, ,,Sabatul” (Exod 20,10). În ambele locuri, însă, o traducere strictă ar cere să fie redat “un sabat”. În acelaşi timp, “sabatul” ar fi întru totul îngăduit.
Nu este nimic nici în acest text şi nici în contextul lui, care să indice că Sabatul a fost dat acum izraeliţilor pentru prima oară, aşa cum presupun unii. De fapt, se înţelege că ei cunoşteau deja Sabatul, dar au dat pe faţă neglijenţă în păzirea lui (cap. 16,4). De aceea porunca Sabatului a fost reînnoită şi păzirea lui ca zi sfântă, întărită (vezi comentariul pentru v.27, 28).
Expresia ebraică shabbath, ,,odihnă”, redată aici corect prin ,,un sabat”, este tradus în versetele 23 şi 26 şi în cap. 20,10 ca “sabatul”. Totuşi, în v.29 şi cap. 20,8 textul ebraic se hashshabbath citeşte hashshabbath, care este corect tradus “sabatul”.
Expresia “un sabat” – ,,o odihnă” – arată cum este deosebită ziua a şaptea de celelalte zile precedente în ceea ce priveşte munca. “Sabatul” – ,,odihna” – arată caracterul distinctiv al odihnei zilei a şaptea, anume, o odihnă care aduce aminte de odihna lui Dumnezeu în ziua a şaptea a săptămânii creaţiunii, şi astfel o sfântă zi de odihnă.