16:1 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
A plecat. De la Elim, probabil în Wadi Gharandel, unde izraeliţii poate că au petrecut mai multe zile, sau posibil chiar şi săptămâni, călătoria a fost reluată. Conform cu Numeri 33,10, unde este prezentat un itinerar mai amplu decât în Exod, următorul loc de oprire a fost Marea Roşie. Acesta pare să fi fost în larga câmpie el-Markha, care se mărgineşte cu Marea Roşie şi se află pe drumul obişnuit spre minele de cupru egiptean de la Wadi Magdra.
Pustia Sin. Cât priveşte localizarea pustiei Sin, există păreri diferite. Unii comentatori au sugerat că numele a fost dat acestei regiuni din cauza tufişurilor spinoase, al căror nume, seneh, în ebraică este asemănător. Alţii cred că numele acesta, ca şi acela al lui Sinai însuşi, a derivat din numele zeiţei luna, Sin, căreia, în Peninsula Sinai i se aducea închinare. Pustia Sin este în mod diferit identificată cu (1) câmpia uscată de coastă, el-Qâa, la nord de actualul oraş-port Tor, (2) valea de mină de cupru Wadi Magâra, (3) câmpia Debbet er-Ramleh, la nord de Jebel Musa, în inima Peninsulei Sinai, şi (4) oaza Feiran. Ultimele două localităţi numite merită consideraţie mai puţină decât primele două, deoarece ele sunt mult la sud.
Luna a doua. Israel se afla pe drum exact de o lună de zile (vezi cap.12,2.6.11.12; Numeri 33,3). Deoarece sunt amintite numai şapte locuri de oprire şi o călătorie de trei zile prin pustie (Exod 15,22), este evident că opririle din diferitele locuri trebuie să fi fost prelungite, sau că multe locuri unde au tăbărât nu sunt amintite, ori şi una şi alta.