15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Domnul. Aici, forma prescurtată a numelui lui Dumnezeu, Yah, apare pentru prima dată în naraţiunea Vechiului Testament. Ea este de obicei folosită în limba poetică din cauza ritmului şi de asemenea ca sfârşit pentru nume personale şi chiar topografice, de exemplu: Abijah, Ahaziah, Hezekiah, Zedekiah, muntele Moria, etc.
Şi eu îi voi pregăti lui o locuinţă (engleză) – Îl voi lăuda (română). Cuvintele acestea sunt traducerea unui singur cuvânt ebraic. Aceasta ilustrează concentraţia poeziei ebraice. Traducerea KJV pare să derive la origine din targumul aramaic al lui Onkelos, care a parafrazat unicul cuvânt al textului prin expresia ,,Îi voi clădi un sanctuar”. Cu toate că acesta ar putea fi unul din sensurile verbului, cei mai mulţi traducători din zilele LXX-ei şi Vulgatei, inclusiv cei mai mulţi comentatori moderni au preferat înţelesul de bază al verbului ,,frumuseţe”. Aşa fiind, ei traduc expresia, ,,pe El Îl voi lăuda”, sau ,,pe El Îl voi preamări” (RSV).