15:25 Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
Domnul i-a arătat un lemn. Mai mulţi pomi sau plante aparţinând diferitelor părţi ale lumii se spune că au însuşirea de a face dulce apa amară, dar nici unul din aceştia nu se găsesc în peninsula Sinai. De fapt, beduinii din jur, care consideră apa de la ‘Ain Hawârah şi alte izvoare asemănătoare din apropiere ca negustoase, nu cunosc nici un mijloc prin care apa aceasta poate fi făcută potabilă. De aceea, există numai două explicaţii posibile pentru acest text. Fie că Moise a fost instruit să ia un lemn care avea însuşirea naturală de a schimba apa amară în apă dulce, lemn care nu mai creşte în regiune, fie că schimbarea apei a fost un act direct al lui Dumnezeu, iar lemnul nu avea decât o semnificaţie simbolică.
Porunci. După ce a vindecat apa şi a satisfăcut setea fizică a poporului Său, Dumnezeu le-a dat porunci care erau legate de minune printr-o făgăduinţă (v.26).
L-a pus la încercare. De pe vremea plecării lor din Egipt până la intrarea lor în Canaan, Dumnezeu a ,,pus la încercare” pe poporul Său în multe ocazii – prima dată la Marea Roşie, acum la Mara, mai târziu la Meriba (cap. 17,1-7), Sinai (cap. 20,20), Tabeera (Numeri 11,1-3), Chibrot-Hataava (Numeri 11,34), Cadeş (Numeri 13,26-33) şi în alte locuri. Aceste ,,încercări” făceau parte din încercările lui Dumnezeu de a-i forma în împrejurări relativ uşoare, pentru experienţele pe care aveau să le întâmpine în Canaan.