15:24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: Ce avem să bem?
Poporul a cârtit. Ei mai cârtiseră o dată înainte, pe ţărmul de apus al Mării Roşii (cap. 14,1.12), şi aveau să mai cârtească de multe ori, înainte să se fi isprăvit peregrinajul lor (vezi Exod 16,2; Numeri 14,2; 16,41; etc.). ,,Cârtirea” avea să se dovedească a fi felul lor obişnuit de a-şi exprima revărsarea de amărăciune a sufletului în faţa greutăţilor pe care le întâlneau în mod regulat. Deoarece Moise era răspunzător de plecarea lor din Egipt şi deoarece el era conducătorul lor, cârtirile lor erau îndreptate în primul rând împotriva lui. Bărbaţii care slujesc cel mai bine naţiunea, adesea sunt cel mai puţin apreciaţi în timpul vieţii lor şi de obicei sunt ridicate monumente în onoarea lor numai după ce au murit.
Ce avem să bem? Deşi adesea oamenii sunt dispuşi să înghită o apă cu gust rău când setea lor este mare, există o limită dincolo de care natura nu poate merge. Chiar animalele refuză să bea apa anumitor izvoare amare în Deşertul Arab.