15:18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci. Declaraţii asemănătoare se mai află în Scriptură (vezi Psalmi 10,16; 29,10; 146,10; Apocalipsa 11,15; etc.). În felul acesta, Moise exprimă convingerea omului lui Dumnezeu că stăpânirea lui Dumnezeu este veşnică, nu numai în univers, ci şi în lumea aceasta, nu numai sub lege, ci şi sub har, nu numai vremelnic, ci în decursul veşniciei. Cu această exclamaţie inspirată se încheia cântarea lui Moise, cu toate că în versetul următor el dă
o explicaţie a faptului pentru care stăpânirea lui Dumnezeu va dura veşnic. Ca şi primele două strofe care s-au terminat cu afirmaţia privind nimicirea egiptenilor (vezi v.5, 10), cea de-a treia se încheie în acelaşi fel. Totuşi, în loc să îndrepte atenţia spre egiptenii înfrânţi, Moise se întoarce spre Eliberatorul lor cel triumfător. De aceea, cântarea nu se încheia cu un tablou întunecat al nimicirii vrăjmaşilor lui Dumnezeu, ci cu o notă de biruinţă şi laudă. Acelaşi subiect va caracteriza şi cântarea lui Moise şi a Mielului, pe care mântuiţii o vor cânta la marea de cristal (Apocalipsa 15,2-4).