14:31 Israel a văzut mâna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.
Poporul s-a temut de Domnul. Conducerea lui Israel prin mare a fost hotărâtă de Dumnezeu pentru a statornici în inima poporului respect şi credinţă în El. Dar credinţa în Dumnezeu era legată inseparabil de credinţa în Moise ca reprezentant al Său, din motivul acesta minunea a fost făcută prin Moise. Fiind copii în credinţă, izraeliţii aveau nevoie de minuni şi manifestări divine. A urmat credinţa şi a fost întemeiată pe vedere. Totuşi, Domnul a pronunţat o fericire asupra acelora care ,,n-au văzut şi au crezut” (Ioan 20,29). O credinţă care continuă să se sprijine pe vedere este departe de a fi desăvârşită. Acesta era adevărul despre Israel. Dacă n-am mai şti nimic despre istoria care a urmat a lui Israel, am concluziona că de aici înainte au continuat călătoria lor cu bucurie, cu încredere din toată inima în Dumnezeu şi că niciodată n-au mai dat pe faţă neîncredere, oricât de mare ar fi fost criza. Dar, dimpotrivă, îi găsim continuu nemulţumiţi de Dumnezeu şi de Moise, murmurând contra lor, şi dispreţuind sfatul lor. În timp ce privim cu uimire la perfidia izraeliţilor, nu trebuie să ne grăbim cu condamnarea îndărătniciei inimii lor. Noi nu le suntem în nici un caz superiori, dacă nu ne încredem în Dumnezeu mai mult decât poate să pătrundă vederea noastră naturală în voia şi căile Lui. Comentariile lui Ellen G. White
1-31 PP 283-288
1-4 PP 283
3,4 4T 22
5-9PP 283
9 1T 265
9-12 4T 21
10 SR 121
11-14 PP 284; SR 122
12 4T 22
13 8T 128
13,14 4T 23
15 PP 290; TM 417; 4T 25, 26, 28; 5T 583; 6T 150; 9T 271, 273
15,16 PP 287; SR 122; 4T 24
15-27 1T 265
17-22SR 123
19 4T 22, 23
20 PP 290; 4T 23
21,23 4T 24
23,24 PP 287
23-25SR 124
25 4T 25
25-28PP 287
26-31SR 125
27 1T 265-266
27,28 PP 283; 4T 25; 5T 119-120