14:25 A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.
A scos roatele carelor. Cuvântul tradus aici ,,a scos”, mai poate fi redat şi ,, dat la o parte”, înţelegând poate că roţile se adânceau în nisip până la osii, spre a fi degajate iarăşi numai cu greutate, şi spre a se afunda din nou câţiva meri mai încolo. Traducerea RSV, urmând LXX şi alte traduceri, vorbeşte despre Dumnezeu ca ,,împiedicând roţile carelor lor”. Egiptenii mai erau încă în stare să conducă acele carele, dar ,,le conduceau cu greu”. Aceasta ar însemna că deşi roţile nu fuseseră pierdute, ele nu funcţionau cum trebuiau (vezi T4 25).
Domnul se luptă. Întunericul miraculos care îi separase de izraeliţi (v.20), deschiderea misterioasă a drumului prin Marea Roşie, puternica furtună cu tunete, şi în sfârşit mersul cel greu i-au adus pe egipteni la tardiva înţelegere că Dumnezeul evreilor ajuta în mod activ pe poporul Său şi le împiedica în mod efectiv propria înaintare. Convinşi că nu mai avea nici un rost să stăruie într-o misiune, după cât se părea condamnată să dea greş, ei au început să se retragă.