14:13 Moise a răspuns poporului: Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
Nu vă temeţi. Deşi alarma evreilor este de înţeles, curajul nobil şi încrederea lui Moise sunt surprinzătoare. O adevărată transformare remarcabilă se petrecuse cu el de pe timpul protestului lui faţă de Domnul (cap. 4,1.10.13; 5,22.23). Deşi poate că el a înţeles numai în mod vag că Dumnezeu va acţiona în aşa fel încât ,,Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava” Lui (v.4), acum a rămas calm şi încrezător că totul va fi bine. Propria încredere liniştită este reflectată în îndemnul către popor să aştepte cu răbdare ca Domnul să-i elibereze. Evident că prea puţin mai aveau altceva de făcut. Moise nu ştia cum putea Dumnezeu să-şi aducă la îndeplinire voinţa Sa, dar propria experienţă în lucrarea cu Dumnezeu în ţara Egiptului îl făcea să fie sigur că El era întru totul în stare să scape pe poporul Său, oricât de imposibilă putea să apară o astfel de perspectivă. Moise însuşi a fost întristat pentru că poporul a dat pe faţă atât de puţină credinţă (PP 284).
Egiptenii. Adică, marea oştire a lui Faraon. Ordinea cuvintelor în original favorizează traducerea marginală, care numai cu o uşoară schimbare, este din LXX. Aceasta de pe urmă redă: ,,Pentru că aşa cum aţi văzut astăzi pe egipteni, nu-i veţi mai vedea niciodată”. Exprimată aşa, declaraţia înseamnă că ei îi vor vedea pe vrăjmaşii lor numai ca forme fără viaţă pe ţărmul Mării Roşii (v.30).