14:10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
S-au spăimântat. Pentru ochii omeneşti situaţia lor părea deznădăjduită. Închişi la răsărit de mare, la sud de munţi accidentaţi, la apus de pustie muntoasă, iar la nord de egiptenii care îi urmăreau, probabil că ei au dedus că scăparea era imposibilă. Ba mai mult, ei erau neînarmaţi şi nepregătiţi pentru luptă. În cele din urmă, nu învăţaseră încă să-şi pună încrederea lor în puterea şi ocrotirea lui Dumnezeu.
Au strigat către Domnul. Dacă rugăciunea lor ar fi fost însoţită de credinţă, (v.11), nu s-ar fi păstrat un raport despre murmurarea lor împotriva lui Moise. Unii comentatori au sugerat că au strigat către Domnul cei mai evlavioşi dintre izraeliţi (v.10), în timp ce nereligioşii au murmurat contra lui Moise (v.11).