13:9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
Ca un semn. Unii cercetători cred că instrucţiunea aceasta n-a fost adusă la îndeplinire literal până pe vremea regilor, sau se poate chiar a Macabeilor. Dovada clară nebiblică cum că iudeii au purtat părţi din lege fixate pe braţul stâng şi pe frunte datează aproximativ de pe vremea lui Hristos. Iudeii le-au numit tefilin, care s-a explicat că înseamnă ,,rugăciuni”, în timp ce denumirea greacă era phulakterion (Matei 23,5), de unde a derivat cuvântul filacterie. Acestea constau din pungi mici făcute din piele de animale de jertfă curate, cusute de fâşii de piele prin care erau fixate pe frunte între ochi şi puţin deasupra lor, precum şi de braţele celor de parte bărbătească care au ajuns la vârsta de 13 ani. Cele patru compartimente ale filacteriei conţineau fiecare o fâşie de pergament, având pe el scrise fără greşeală unul din următoarele texte: Exod 13,2-10; 13,11-16; Deuteronom 6,4-9; 11,13-21 – în total 30 de versete. Filacteria de pe braţ avea numai o pungă, totuşi conţinea scrise pe piele aceleaşi patru texte. Ea era legată de partea interioară a braţului stâng, ceva mai sus de cot, aşa încât textele biblice să poată fi aproape de inimă. Aceasta se făcea după cum se presupune în conformitate cu porunca: ,,Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta” (Deuteronom 6,6). De obicei, filacteriile erau purtate de iudeii evlavioşi în timpul rugăciunii zilnice de dimineaţă, dar unii bărbaţi cunoscuţi ca pioşi le purtau toată ziua. Cu o pretinsă evlavie, pentru a evidenţia mai mult filacteriile lor, ei făceau fâşiile mai late, practică aspru criticată de Hristos în Matei 23,5. Iudeii conservatori mai poartă şi acum filacterii.
Se ştie că egiptenii au purtat adesea amulete pe corpurile lor în formă de sul de papirus în miniatură, pe care erau scrise cuvinte magice. Izraeliţii în veacurile de mai târziu poate că au adoptat această practică superstiţioasă de la egipteni. Dar Dumnezeu nu a intenţionat ca iudeii să facă o aplicaţie literară a poruncii dată aici prin legarea unor anumite părţi din lege pe braţele şi fruntea lor (DA 612). El a vorbit în mod exclusiv despre acceptarea principiilor drepte în mintea şi inima lor, în intelect şi emoţii, şi despre aplicarea acestor principii în viaţă.