13:2 Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.
Orice întâi născut. Porunca aceasta a fost dată chiar în ziua Exodului (vezi cap. 12,51). Cuvântul ebraic folosit aici limitează porunca la întâiul născut de parte bărbătească, singurul care fusese în pericol din cauza plăgii a zecea. Explicaţia adiţională ,,oricare care deschide pântecele”, arată că era vorba numai de acei fii întâi născuţi, care în acelaşi timp erau şi întâii născuţi ai mamelor lor. Consacrarea lor era strâns legată de Paşte. Având în vedere că Domnul eliberase pe întâii născuţi ai lui Israel, ei au devenit proprietatea specială a Lui şi trebuiau să-I fie consacraţi.