13:22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.
Nu se depărta. Literal, ,,nu trăda”, sau ,,nu pleca”, RSV. Ultima menţiune precisă despre nor este în Numeri 16,42, deşi Numeri 20,6 este posibil să facă aluzie la el. Din Neemia 9,19 şi Numeri 9,15-23, concluzionăm că stâlpul de nor şi de foc a rămas cu Israel pe tot parcursul peregrinării lor prin pustie. Deoarece nu există nici o menţiune despre el în cartea lui Iosua, poate că el a dispărut chiar înainte de trecerea Iordanului, la sfârşitul celor 40 de ani.
Faptul că stâlpul de nor a rămas cu Israel de-a lungul lungii lor călătorii, chiar şi atunci când au fost necredincioşi, este o asigurare pentru creştin că Dumnezeu nu-l va părăsi pe calea vieţii lui. Făgăduinţa lui Isus către ucenicii Săi, ,,iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20) nu-i lipseşte nimănui care vrea să meargă acolo unde îl conduce El. Nu există nici o experienţă a vieţii din care Dumnezeu să Se retragă. El este prezent atât în nopţile cele mai întunecoase, cât şi în cele mai strălucite zile de bucurie şi succes. Este adevărat că avem nevoie de El noaptea, când suntem conştienţi de nevoia noastră, dar poate chiar mai mult în timpul zilei, când suntem înclinaţi să simţim încredere în sine. Stâlpul vizibil nu se mai vede, dar prezenţa lui Dumnezeu încă mai poate fi simţită în experienţa omului, a bisericii şi a naţiunilor. Fericit este omul ai cărui ochi nu sunt atât de întunecaţi, încât să nu poată discerne călăuzirea Domnului. Comentariile lui Ellen G. White
2 DA 51
17-19 SR 120
17-22 PP 282
20-22 SR 121
21 COL 287; LS 93; 3T 285, 340
22 1T 406; 4T 312; 8T 248