13:20 Au plecat din Sucot, şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiei.
Au tăbărât la Etam. Conform cu acest text şi Numeri 33,6, cea de-a doua oprire izraelită a avut loc ,,la marginea pustiei”. Locul ei n-a fost încă identificat. Se poate, totuşi, că termenul ebraic Etam este o transliterare a cuvântului egiptean khetem, ,,fortăreaţă”. Rapoarte egiptene ne informează despre existenţa unei linii de fortificaţii de frontieră de la Marea Mediterană la golful Suez (Exod 2,15) construită cu scopul mărturisit de a împiedica triburile de la est de deşert de a intra în Egipt şi în acelaşi timp destinată a controla traficul dintre Egipt şi Asia. Deoarece aceste fortăreţe de frontieră se aflau la marginea estică a pustiei este posibil ca aici să se refere la una din ele. În cazul lui Moise, cel puţin, aceste posturi de graniţă nu împiedicau un fugar singuratic să se strecoare printre ele şi să ajungă cu bine în pustie (cap. 2,15), dar este evident că oştirile lui Israel nu ar fi putut să treacă printre ele fără consimţământul străjerilor. După cât se pare, Faraon nu a intenţionat mai mult, decât ca evreii să intre în pustiul răsăritean spre a se închina acolo lui Dumnezeu. Poate că numai atunci când grănicerii au raportat că izraeliţii înaintau continuu în pustie spre Marea Roşie, Faraon a pornit în urmărirea lor (cap. 14,3; PP 283)