13:18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
Dumnezeu a pus pe popor. Adică, în loc să le îngăduie izraeliţilor să urmeze drumul direct, Dumnezeu i-a condus pe un drum mai ocolit. Dumnezeu îl informase mai dinainte pe Moise că poporul lui Israel avea să se adune la muntele Horeb, după plecarea lor din Egipt (cap. 3,12). De aceea, el cunoştea dinainte drumul pe care trebuia să-l urmeze, fără îndoială că era chiar drumul acela pe care făcuse de curând călătoria de la Maidan la Egipt. În conformitate cu acestea, poporul s-a întors de la Sucot spre sud (PP 282) şi a ajuns la marginea pustiei, la Etam (v.20). Numai după ce trecuseră dincolo de Etam şi au intrat în pustia propriu-zisă a apărut stâlpul de nor pentru a-i conduce (v.21).
Pe drumul care duce spre. Mai exact, ,,spre” sau ,,pe calea către” (vezi Ezechiel 8,5; 21,2, etc.), unde acelaşi cuvânt, ,,derec”, este tradus ,,spre”). Aici, ca în Exod 13,17, Moise nu se referă la ultima lor destinaţie, ci mai degrabă la drumul pe care l-au urmat imediat după ieşirea din Egipt. Ei nu trebuiau să meargă ,,spre” Filistia, ci mai degrabă ,,spre”, sau ,,în direcţia” Mării Roşii. Ebraica este reflectată mai exact astfel: ,,pe drumul pustiei spre Marea Roşie” (RSV). Pustia la care se referă Moise se află între Egipt şi Marea Roşie.
Pustia, spre Marea Roşie. Adică, pustia care se află între Egipt şi Marea Roşie (vezi mai sus), nu pustia peninsulei Sinai. Aceasta reiese clar din următoarele fapte: (1) Construcţia gramaticală ebraică, după cum s-a văzut mai sus, indică Marea Roşie ca obiectiv al acestei etape a călătoriei. (2) Construcţia paralelă din v.17, care se citeşte literal, ,,spre ţara filistenilor”, cere ca v.18 să însemne ,,spre Marea Roşie”. (3) Moise arată imediat pustia ca fiind aceea în care au intrat după plecarea din Etam (v.20) (4) Aceasta este pustia indicată de E.G. White (PP 282, 283).
Alegerea drumului Mării Roşii de către Dumnezeu a avut un scop dublu: (1) Izraeliţii erau neînarmaţi şi neinstruiţi în arta războiului, şi astfel nepregătiţi să se opună filistenilor (vezi comentariul pentru v.17). Motivul acesta a putut fi înţeles de izraeliţi şi acesta este motivul pe care Dumnezeu li l-a prezentat la acea vreme (v.17). (2) După cum îl instruise deja pe Moise (cap. 3,12), Dumnezeu a intenţionat să Se întâlnească cu poporul la muntele Horeb. Acolo trebuia să completeze organizarea lor formală ca naţiune, acolo avea El să intre în legături de legământ cu ei ca naţiune, acolo avea El să le împărtăşească Legea Sa cea sfântă şi acolo aveau să fie instituite serviciile de la sanctuar. Copiii lui Israel nu erau gata să înţeleagă sau să aprecieze nevoia acestor lucruri, şi din acest motiv Dumnezeu nu le menţionează la această dată. Izolarea relativă a părţii sudice a peninsulei Sinai a fost admirabil de potrivită aducerii la îndeplinire a scopului pentru care Dumnezeu a condus pe poporul Său în apropierea muntelui Horeb. Această peninsulă accidentată şi aridă este împrejmuită pe două părţi de braţele Mării Roşii şi pe cea de-a treia de marele pustiu Paran. Poporul nu avea să primească doar instrucţiuni pe care El dorea să le aducă la cunoştinţă, dar privaţiunile lungii şi obositoarei lor călătorii prin deşertul deschis avea să le asigure situaţii în care aveau ocazia să înveţe să se încreadă în El. Aceasta era chiar educaţia de care aveau nevoie în pregătirea pentru sarcina cea grea a cuceririi Canaanului.
Înarmaţi. Cuvântul tradus aici ,,echipaţi” este interpretat în diferite feluri. Unii comentatori consideră că el înseamnă a fi ,,înarmat”, ,,încins” sau ,,organizat în cinci rânduri”. Alţii îl explică ca însemnând ,,aşezaţi” (în ordine de bătaie), ,,aranjaţi” sau mărşăluind ,,cinci într-un rând”. Texte ca Iosua 1,14; 4,12; Judecători 7,11, au făcut ca mulţi traducători să accepte înţelesul de ,,înarmat” (RSV ,,echipat pentru luptă”). O astfel de traducere face să se nască întrebarea de unde au putut să-şi asigure armele robii expulzaţi, şi când au fost instruiţi în mânuirea lor. Această interpretare nu poate fi corectă, pentru că ei ,,erau neînarmaţi şi neobişnuiţi cu războiul” (PP 282). Oricare ar fi sensul corect al cuvântului tradus ,,echipat” în RSV, este evident că el conţine ideea că izraeliţii au plecat din Egipt, nu ca o gloată de fugari, ci ca un corp bine organizat sub un conducător înţelept şi hotărât (vezi PP 281).