13:17 După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.
Pe drumul. Literal, ,,spre drumul” (vezi comentariul pentru v.18). La Sucot, primul loc de oprire al lui Israel, organizarea lor, pentru care se luaseră deja unele măsuri (PP 281), probabil că a fost completată. Calea cea mai scurtă şi directă din Egipt la Canaan ar fi fost pe drumul de coastă spre Gaza, care se afla la cca. 169 mile de Sucot. Înainte să fie gata să ia în stăpânire ţara Canaanului, trebuiau să fie unificaţi ca naţiune şi să înveţe să se încreadă în Dumnezeu, pe care nu-L cunoşteau încă decât în mică măsură. Fiind un neam de sclavi, ei erau neînarmaţi şi neobişnuiţi cu războiul (PP 282). Trebuia să aibă loc o transformare spirituală, intelectuală şi politică înainte ca să fie pregătiţi să colaboreze cu Dumnezeu la cucerirea Canaanului.
Să se întoarcă în Egipt. Cât de real era pericolul ca la cea mai mică înfrângere sau descurajare, izraeliţii aveau să se întoarcă şi să se supună iarăşi robiei, este dovedit de atitudinea lor din ocaziile de mai târziu (vezi Numeri 14,4). Dacă ar fi ştiut ce-i aşteaptă, niciodată n-ar fi fost de acord să părăsească Egiptul. După toată probabilitatea, ei se aşteptau să fie în Canaan în curs de câteva săptămâni.