12:7 Să ia din sângele lui, şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
Să ia din sângele lui. Sângele reprezintă viaţa (Levitic 17,11) şi ca esenţă a sacrificiului, întotdeauna a fost considerat ca simbol special al ispăşirii, pe care o simbolizau jertfele. Deoarece ,,mielul” pascal avea să salveze ,,casa”, care în ebraică mai înseamnă şi ,,familie”, semnul ispăşirii trebuia să fie arătat în mod vizibil.
Să ungă. Acest lucru trebuia să fie făcut prin înmuierea unui buchet de isop (p.101) în sânge şi astfel să-l stropească pe tocul uşii (vezi Exod 12,22). Faptul că această stropire a sângelui mielului pascal era un simbol al jertfei şi ispăşirii făcută prin moartea lui Isus Hristos este clar înţeles în Noul Testament (vezi 1 Petru 1,2; Romani 5,8.9; Evrei 9,13.14; 13,12). Este de observat că pe pragul de jos nu era stropit sânge, poate că în armonie cu gândirea că un om nu trebuie să calce ,,în picioare pe Fiul lui Dumnezeu”, nici să pângărească ,,sângele legământului cu care a fost sfinţit” (Evrei 10,29). Că stropirea sângelui trebuia să fie privită ca un act de curăţire, este evident din faptul că un mănunchi de isop era folosit pentru acest scop (Exod 12,22). Stropirea cu isop este prescrisă numai în legătură cu curăţirea (Levitic 14,49-52; Numeri 19,18.19; Psalmi 51,7; PP 275).
În Egipt, izraeliţii nu avuseseră un altar comun şi, din această cauză, casele în care s-au adunat pentru Paşte au fost consacrate şi persoanele care se aflau în ele au fost ocrotite când a trecut Nimicitorul. Astfel, stropirea sângelui pe uşiorii uşii şi pe pragul de sus a devenit un semn al eliberării. Dumnezeu a făgăduit să cruţe fiecare casă însemnată în felul acesta prin credinţa în făgăduinţă. După aşezarea în ţara Canaanului, mielul pascal trebuia să fie junghiat şi Paştele sărbătorit de tot poporul într-un singur loc, pe care avea să-l aleagă Dumnezeu, mai degrabă decât în diferitele cetăţi şi sate (Deuteronom 16,5.6). Orice parte bărbătească în vârstă de peste 12 ani trebuia să vină pentru acest scop la Ierusalim. Evident că în Egipt Paştele a fost sărbătorit în împrejurări neobişnuite. Dacă ritualul stropirii cu sânge s-a perpetuat, poate în formă modificată, nu se ştie.