11:3 Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.
Moise era foarte bine văzut. Unii au considerat ciudat faptul ca Moise, dacă el este într-adevăr autorul Pentateucului, să facă un astfel de comentariu. Cu toate acestea, nu există nimic în declaraţie care să exprime o vanitatea din partea lui Moise. El explică simplu de ce au dat egiptenii cu atâta sinceritate din bunurile lor. Era fireşte că, fiind un sol al lui Dumnezeu, poporul să-l asocieze pe Moise cu semnele cele ,,foarte mari” la care fuseseră martori. Înainte de toate, Moise îi uimise pe vrăjitori (cap. 8,18.19), apoi îi impresionase atât de mult pe curteni, încât o parte dintre ei au ţinut seamă de avertizările lui şi şi-au salvat bunurile (cap. 9,20). În sfârşit, aproape întreaga curte se convinsese că avea puterea să nimicească ţara (cap. 10,7). Moise îl tratase pe rege ca pe un egal, şi faptul că poporul îl venera ca pe un dumnezeu, în mod automat a sporit reputaţia lui Moise faţă de ei. Dacă Moise nu ar fi apărut faţă de ei ca o persoana extraordinară, pe care ar fi fost periculos să o agreseze, probabil că de mult s-ar fi comis violenţe asupra lui. Întrucât întreaga naţiune părea fericită că poporul care le pricinuise atâta nenorocire urma să plece, le-au dat cu bucurie din bunurile lor.