10:7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?
Slujitorii lui Faraon au zis. Până acum, curtenii n-au riscat să-şi arate părerea, cel puţin în opoziţie cu a lui Faraon. Cu excepţia vrăjitorilor care au arătat păduchii din plaga a treia ca fiind ,,degetul lui Dumnezeu” (cap. 8,19), curtea întreagă a rămas pasivă în timp ce regele lua fatalele hotărâri succesive, care afectau naţiunea. Se spune chiar că ei şi-au împietrit inimile lor ca şi regele (cap. 9,34). Dar acum ei îşi exprimă temerile. Pierzând deja cea mai mare parte din vitele lor şi aproape toată recolta anului curent, ei au ajuns în mod firesc alarmaţi, temându-se că alte nenorociri îi vor ruina pentru timp îndelungat. Este semnificativ faptul că ei au intervenit înainte ca plaga, de fapt, să înceapă, pentru că aceasta descoperă că ei au ajuns să creadă în veracitatea prezicerilor lui Moise şi în puterea Dumnezeului lui. Unii ajunseseră deja până la acest punct, când fusese anunţată furtuna cu piatră (cap. 9,20), dar simţământul acela devenise acum mai general.