10:21 Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.
întinde-ţi mâna. Plaga a noua, ca şi a treia şi a şasea, a fost adusă fără avertizare anterioară. După plaga vărsatului negru, Dumnezeu anunţase că El avea să trimită plăgile Sale ,,împotriva inimii” regelui (cap. 9,14). De aceea, era de aşteptat o succesiune de judecăţi. După cum s-ar părea, plaga aceasta a urmat repede după cea de-a opta.
Întuneric. Unii comentatori susţin că întunericul cel des a fost pricinuit de o eclipsă de soare. Totuşi, această interpretare nu poate fi corectă, deoarece o eclipsă nu putea niciodată să producă întuneric care să dureze timp de trei zile (v.22). Majoritatea comentatorilor consideră că minunea a fost făcută de chasim, o furtună de nisip a pustiului care, din când în când, bate asupra Egiptului şi acoperă ţara cu un întuneric straniu. Aceasta se datorează norilor denşi de nisip fin pe care-l aduce vântul şi care împiedică lumina soarelui, producând un întuneric mai mare decât acela al celei mai dese neguri. Scriitorul rândurilor de faţă a avut experienţa unei astfel de furtuni de nisip la marginea pustiului indian într-o zi luminoasă şi poate să mărturisească faptul că timp de o jumătate de oră întunericul a domnit la fel ca acela al unei nopţi fără lună. Îmbibat cu particule fine de nisip, vântul a fost cel mai supărător şi deprimant, iar oamenii şi animalele căutau adăpost. Nisipul cel fin a pătruns în orice încăpere până şi în toaletele caselor. O furtună de nisip poate să sufle timp de două sau trei zile, dar rareori are un efect atât de puternic un timp atât de îndelungat. Chiar dacă Dumnezeu a folosit nisip adus de vânt spre a produce întunericul, acesta n-a fost mai puţin miraculos, deoarece, deşi întreaga ţară era acoperită de întuneric de nepătruns timp de trei zile, copiii lui Israel, care locuiau în aceeaşi ţară aveau lumină (v.23). Dar egiptenii erau obişnuiţi cu furtuni de nisip care suflau dinspre pustiu. Ba mai mult, la fiecare din celelalte plăgi Moise descrie mijlocul prin care acestea au fost aduse la îndeplinire şi ar fi numai drept să aşteptăm ca el să se refere la acesta ca fiind o furtună de nisip, dacă aceasta este ce voia el să spună.
Ca şi plăgile de mai înainte, şi aceasta a dat o lovitură puternică zeilor egipteni. Ra, zeul soarelui era zeul conducător al Egiptului de veacuri, şi fiecare rege se numea pe sine ,,fiul lui Ra”. În vremea lui Moise, zeul acesta a fost identificat cu Amen şi purta numele Amen-Ra. Cele mai mari temple pe care lumea le-a văzut vreodată au fost construite în onoarea lui şi unul din ele, marele templu de la Karnak din Egiptul superior, mai este încă măreţ, chiar în stare de ruină. Un alt zeu era soarele disc Aten, care la câteva decenii după Exod, a devenit, în scurt timp zeul suprem al sistemului religios egiptean. Prin plaga a noua a fost clar dovedită neputinţa totală a acestor zei.