1:22 Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: Să aruncaţi în râu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.
Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui. Eşecul tuturor planurilor de a slăbi pe poporul evreu a dus pe rege la fapte de violenţă pe faţă. Acest decret nou a pus asupra fiecărui egiptean responsabilitatea de a-şi însuşi porunca regelui. Sarcina de a-i extermina pe evrei era acum transferată de la isprăvnicei şi moaşe, la poporul de rând.
Orice băiat. S-a susţinut că marele număr de izraeliţi la Exod exclude ca vreun astfel de ordin criminal să fi fost emis vreodată. Totuşi, este probabil că mulţi egipteni care n-au fost ostili izraeliţilor l-au nesocotit, sau că el a rămas în vigoare numai un timp scurt. Poate că Faraon a anulat edictul, după ce a înţeles mai bine avantajele care decurgeau din munca de rob gratuită, sau când planurile lui de construcţii s-au extins. Deoarece 80 de ani mai târziu au fost aşa de mulţi bărbaţi maturi care au părăsit Egiptul, această poruncă crudă n-a putut să rămână mult timp în vigoare.
Uneori se ridică obiecţiunea că este foarte puţin probabil ca vreun monarh să fi ordonat cu atâta sânge rece o nimicire totală de copii nevinovaţi. Trebuie să fie observat, totuşi, că în vremurile cele vechi, viaţa, mai ales a celui de altă rasă sau naţiune, era privită fără valoare. Era un lucru obişnuit să se masacreze prizonierii luaţi în război, să se nimicească populaţii întregi şi să se sacrifice zeilor copiii nedoriţi. Comentariile lui Ellen G. White
1-22 PP 241-242; SR 104-106
6-10 SR 104
7-10 PP 241
11-14 SR 105
12-14 PP 242
13,14 SR 147
16 SR 105
22 PP 242; SR 106