1:17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu, şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
Moaşele s-au temut. Este clar că moaşele au fost evreice, pentru că ele ,,s-au temut de Dumnezeu” şi ştiau că El a interzis uciderea. Deşi nu aveau cunoştinţă de cuvintele poruncii a şasea a Decalogului, ,,Să nu ucizi”, ele erau familiarizate cu regula: ,,Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om” (Geneza 9,6). Temându-se de Dumnezeu mai mult decât de regele tiran (vezi Fapte 4,19; 5,29), aceste femei curajoase au îndrăznit să nesocotească porunca regală. Teama de oameni face pe om victima împrejurărilor, dar teama de Dumnezeu aduce odihnă în mijlocul tumultului şi pace în faţa pericolului de moarte. Aceasta trebuie să fi fost experienţa celor două moaşe evreice principale, pe umerii cărora zăcea o aşa răspundere gravă.