1:14 Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
Le-au făcut viaţa amară. Neînfricaţi, egiptenii au depus un efort mai mare să înrobească pe Israel. Versetele 13 şi 14 nu relatează despre o asuprire nouă, ci continuarea şi intensificarea programului de muncă grea deja în vigoare.
În lut şi cărămizi. În timp ce piatra era materialul principal folosit de egipteni pentru marile lor temple, palate şi alte clădiri publice, cărămida era folosită într-o mare măsură pentru clădiri mai mici, pentru ziduri de cetăţi, pentru forturi, pentru împrejmuiri de templu şi pentru hambare asemenea celor amintite în v.11.
Tot felul de lucrări. La început, evreii au fost folosiţi să pască turmele şi cirezile regale (Geneza 47,6), dar mai târziu s-au ocupat şi cu agricultura (Deuteronom 11,10). Nu există ţară unde se cere o atât de constantă grijă şi muncă asiduă de-a lungul anului ca în Egipt. Revărsarea anuală a Nilului necesita o vigilenţă extremă, pentru a salva vitele şi a preveni inundarea caselor şi satelor şi surparea digurilor râului. Cultivarea pământului este continuă peste an şi reuşita depinde de un sistem de irigaţii care cere muncă permanentă şi o neîncetată atenţie. Dacă ,,lucrările de pe câmp” ar fi cuprins şi săparea de canale (Josephus II 9.1), viaţa evreilor ar fi fost făcută într-adevăr mai amară. A lucra sub arzătorul soare egiptean fără nici o umbră şi aproape fără o adiere de vânt, de la răsăritul soarelui până la apusul lui, şi cu picioarele în apă (Deuteronom 11,10), este cea mai zdrobitoare experienţă. Când Mehmet Ali a construit canalul alexandrin aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea, a pierdut 20.000 de muncitori din 150.000. Procentul de pierdere poate să fi fost aproximativ acelaşi şi în timpurile vechi. Dar în ce îl privea pe Faraon, cu cât piereau evrei mai mulţi, cu atât lucrul acesta convenea mai bine planului lui rău.