4:8 I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruie de el pentru poporul său.
Să stăruiască de el. Slujnicele şi eunucii Esterei cunoşteau cu siguranţă interesul ei faţă de Mardoheu (vezi cap. 2,10-22) şi poate că aflaseră naţionalitatea ei (vezi cap. 3,4). Ca apărare faţă de refuzul lui de a-şi pleca genunchiul înaintea lui Haman, Mardoheu fusese deja constrâns să-şi declare naţionalitatea (cap. 3,4). Acum, circumstanţele cer ca Estera să facă la fel (vezi cap. 2,10); ea trebuie să se ducă la împărat şi să intervină pentru poporul ei. Dar ea nu poate pleda pentru iudei ca fiind poporul ei fără să nu le împărtăşească soarta, aşa cum era decretat în decretul lui Haman. Nu exista alternativă. În bine sau în rău şi indiferent de propria ei alegere, soarta ei personală era inevitabil legată de aceea a poporului ei, iar ambele atârnau de afecţiunea lui Ahaşveroş faţă de ea. Ea era împărăteasă de mai bine de patru ani. Totul depindea de mărturia tăcută dată de viaţa ei în timpul celor patru ani şi de tactul, răbdarea şi discernământul ei de acum.