4:1 Mardoheu, aflând tot ce se petrecea, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi s-a presărat cu cenuşă. Apoi s-a dus în mijlocul cetăţii, scoţând cu putere strigăte amare,
Şi-a sfâşiat hainele. Sfâşierea hainelor era un semn de adâncă întristare, necaz, groază sau indignare. Scripturile notează multe cazuri în care emoţia s-a manifestat în felul acesta (Genesa 37,34; 44,13; Iosua 7,6; Judecători 11,35; 2 Samuel 1,11 etc.). Însemnătatea gestului lui Mardoheu era probabil bine înţeleasă şi de persani, ca şi de iudei.
Cu un sac şi s-a presărat cu cenuşă. Purtarea unui sac şi presărarea cu cenuşă erau un alt simbol al durerii adânci. Biblia vorbeşte despre numeroase ocazii când oamenii au purtat asemenea embleme ale întristării (vezi Genesa 37,34; 1 Regi 20,32; Isaia 37,2; Daniel 9,3; Iona 3,6 etc.). Când a citit decretul, Mardoheu trebuie să-şi fi dat îndată seama de unde porneşte şi ce motiv îl produsese. Primul lui impuls ar fi fost, fireşte, acela de a-şi sfâşia hainele şi a se îmbrăca în sac şi cenuşă. Dar palatul nu era socotit un loc potrivit pentru manifestarea unei dureri personale. De fapt, Mardoheu nu era singurul cuprins de durere şi consternare. În Susa şi pretutindeni prin provincii, naţiunea sortită nimicirii se jelea. Se pare că nimeni nu mai nădăjduia că există scăpare de decretul de moarte.