3:2 Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina.
Slujitorii împăratului. Aceştia erau slujitori secundari ai curţii, ca şi Mardoheu.
Plecau genunchiul şi se închinau. Adică se plecau cu faţa la pământ înaintea lui Haman după moda orientală obişnuită. Actul acesta înseamnă supunere, credincioşie şi ascultare.
Porunca. Poate că Haman fusese avansat dintr-o poziţie inferioară. Porunca specială cerea ca toţi, chiar şi cei care ar fi avut înainte un grad superior lui Haman, să se plece acum la pământ înaintea lui.
Mardoheu nu-şi pleca genunchiul. Cunoscând că poporul evreu se pleca nu numai înaintea regilor (1 Samuel 24,8), dar şi înaintea superiorilor, în general, sau a celor pe care ei doreau să-i cinstească ca atare (Genesa 23,7; 27,29; 33,3 etc.), nu este limpede motivul lui Mardoheu de a refuza să-şi plece genunchiul înaintea lui Haman. Ştim că Haman era un păgân dintre neamuri; dar Abraam s-a plecat înaintea unora dintre neamuri (Genesa 23,7). Mardoheu i-a refuzat lui Haman respectul care aparţine doar lui Dumnezeu (5T 450; vezi PK 600).