3:15 Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi pe când împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era îngrozită.
Alergătorii au plecat. În cele mai îndepărtate colţuri ale imperiului se putea ajunge într-o lună sau cel mult două luni. Aşadar nu era nevoie de grabă. Dar Haman era nerăbdător, temându-se, poate, ca nu cumva împăratul să-şi schimbe gândul şi să refuze să anunţe decretul.
Stăteau şi beau. Introducerea amănuntului acestuia în povestire pare să accentueze cruzimea inimii împăratului şi a lui Haman. După ce osândiseră la moarte o naţiune întreagă, s-au apucat să se distreze la un banchet cu vin.
Cetatea Susa. Cei mai mulţi locuitori erau probabil persani şi elamiti, dar se poate să fi fost un sentiment general răspândit printre cei de alte naţionalităţi că precedentul creat acum era primejdios. In general, populaţia cetăţii capitale aproba tot ce făcea împăratul. Acum se pare că ea punea la îndoială înţelepciunea şi dreptatea celor hotărâte de el. E posibil ca totuşi scriitorul să se refere la iudeii care locuiau în cetatea capitală şi nu la toată populaţia.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-15 PK 600; 5T 450