6:7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
Cu bucurie. [,,Cu bunăvoinţă”, KJV]. Aceasta ar putea să implice o calitate şi mai înaltă de serviciu decât ,,curăţia inimii”. Servul care dă pe faţă un interes sincer faţă de binele stăpânului său şi de treburile lui a scăpat deja de greutatea poverii sale şi se apropie de starea omului liber. Într-adevăr un sclav, când e chemat în slujba Domnului, este ,,un slobozit al Domnului” (vezi la 1 Cor. 7,22). Principii de felul acesta, integrate în Evanghelia lui Hristos, cu timpul au distrus sclavia şi, între timp a dat alinare sclavilor creştini în decursul veacurilor. Dacă e bunăvoinţă, aproape orice barieră dintre oameni poate fi doborâtă.
Ca Domnului. Convingerea că cineva e condus de Dumnezeu este un îndemn cât se poate de puternic pentru viaţa mulţumită, după cum e cunoştinţa că eforturile cuiva sunt primite de Dumnezeu. Martirul dădea faţă cu rugul în convingerea aceasta, iar sclavul suporta cu răbdare amarnicile sale nedreptăţirii datorită ei. Totuşi, curajul martirului şi răbdarea sclavului nu justifică nedreptăţile săvârşite şi de stăpân. Ei trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru nedreptăţile lor.