6:5 Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.
Robilor. [,,Servi”, KJV]. Gr. douloi, ,,sclavi”, ,,robi” (vezi Rom. 1,1). Expresia aceasta e folosită adesea de Pavel atât pentru a descrie propria sa legătură cu Hristos, cât şi pentru a da sfat cu privire la sclavia care exista în lumea romană (vezi 1 Cor. 7,21.22; Col. 3,22-25; 1 Tim. 6,1.2; Filimon 1 Petru; 1 Petru 2,18-25). Sclavia era practicată în vechime, nu numai de păgâni, dar şi de creştini în biserica primară. Nicăieri în Scripturi practica aceasta nefirească nu e specific condamnată, dar, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament sunt enunţate principii care ar fi tins cu timpul să o desfiinţeze (vezi la Deut. 14,26; 1 Cor. 7,20-24; Filimon).
Ascultaţi. [,,Fiţi ascultători”, KJV]. Urmând instrucţiunea lui Pavel cu privire la legăturile lor cu stăpânii, marele număr de sclavi creştini din imperiu ar fi avut o puternică influenţă asupra clasei superioare a stăpânilor de sclavi. În felul acesta, marele număr de sclavi ar fi format organizaţie misionară a cărei putere ar fi fost simţită în întreaga societate. În mod inevitabil, sclavii şi stăpânii, fiind adevăraţi fraţi, s-ar fi pornit o revoluţie socială şi religioasă.
Pământeşti. [,,După trup”, KJV]. Expresia aceasta care apare şi în Col. 3,22 face deosebire între servitutea lor fizică faţă de stăpânii lor şi supunerea lor spirituală faţă de Hristos. Sclavia omenească ar putea să întemniţeze trupul, dar nicidecum nu poate să încarcereze duhul. Pavel declară aici întâmplător limitările sclaviei omeneşti, care putea să ceară serviciul trupului dar nu putea să poruncească spiritului.
Frică şi cutremur. Aceasta este o expresie tipică paulină (cf. 1 Cor. 2,3; 2 Cor. 7,15; Fil. 2,12) lăsând a se înţelege multă grijă şi seriozitate. Ea e folosită când se prescrie o răspundere importantă înaintea lui Dumnezeu. În cazul de faţă este vorba despre răspunderea servilor de a avea orice preocupare cu putinţă pentru a plăcea stăpânilor lor. Ei nu erau eliberaţi de către creştinism de obligaţiile lor faţă de stăpânii lor legali, şi ar fi trebuit să aibă un adânc simţ al datoriei.
Curăţie. [,,Sinceritate”, KJV]. Gr. haplotes (vezi la Rom. 12,8) singura ţintă ar trebui să fie de a face plăcere lui Hristos în îndeplinirea datoriei faţă de proprietarul de sclavi. ,,Nesinceritatea” inimii ar însemna căutarea de a plăcea pe din afară, în timp ce se caută a se evita o bună servire ori de câte ori e cu putinţă. Un sclav ar fi putut să fie ispitit să judece că, întrucât sclavia lui era nedreaptă, era numai drept ca el să caute să-şi câştige drepturile prin subterfugiu dacă era necesar. A face ce e drept pentru că e drept este un înalt principiu creştin.
Ca de Hristos. [,,Ca lui Hristos”, KJV]. Servii trebuiau să privească la serviciul lor faţă de stăpânii lor ca parte din serviciul lor pentru Hristos.