6:1 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
Copiii. Apostolul face o trecere naturală de la soţi şi soţii la copii (vezi Col. 3,20).
Ascultaţi. Acesta este un cuvânt mai puternic decât ,,supuneţi-vă”, care este folosit pentru a exprima relaţia soţiei cu soţul (cap. 5,22) şi arată o relaţie diferită. În toată Scriptura, neascultarea de părinţi e tratată ca unul dintre cele mai mari rele (cf. Rom. 1,30; 2 Tim. 3,2). Ascultarea din partea copiilor e raţională şi justă. Dintre toate făpturile care se nasc, un copil e cel mai neajutorat şi ani de zile e cu totul dependent de bunătatea şi iubirea părinţilor. Nu poate să fie viaţă de familie ordonată fără ascultare din partea copiilor, deoarece copilul nu e competent să judece cauza anumitor lucruri. Dar lucru şi mai important este că un copil neascultător de părinţi cu siguranţă va fi neascultător şi faţă de Dumnezeu, deoarece el nu va şti nimic despre acele discipline şi restricţii care sunt absolut esenţiale creşterii creştine. Cuvântul ,,ascultare” nu sună plăcut unor anumite urechi moderne, dar aceia care au un resentiment faţă de el ca ,,înregimentare” trebuie să-şi ia partea din ocara pentru creşterea alarmantă a delincvenţei juvenile din ultimii ani.
În Domnul. Expresia acesta califică pe ,,ascultaţi” şi nu pe ,,părinţi”, astfel stabilind că copii în capacitatea lor spirituală, ar trebui să asculte din principiu şi nu de silă. A asculta în Domnul înseamnă a da acel fel de ascultare care se dezvoltă prin a fi ,,în Hristos” (vezi cap. 1,1). Ar putea de asemenea, să arate limitările care sunt inerente în orice porunci omeneşti, chiar şi acelea ale părinţilor faţă de copii. Cerinţele părinteşti ar trebui să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu (Fapte 5,29). Părinţi trebuie să ia asupra lor răspunderea pentru orice greşită îndrumare morală a copilului. Trezirea conştiinţei copilului trebuie să fie respectată de părinţi, numai în felul acesta ar putea ascultarea să fie ,,în Domnul”.
Drept. Sau ,,just”. Acesta este motivul principal dar suficient pentru ascultare. În însăşi natura lucrurilor ascultarea este corespunzătoare, deoarece Dumnezeu o porunceşte, părinţii sunt îndreptăţiţi la ea şi e pentru binele copiilor. În Col. 3,20 se spune că ascultarea, ,,place Domnului”. Domnia legii în legăturile dintre oameni e tot atât de esenţială cum e şi în lumea naturală; altminteri ar fi anarhie şi haos. Că ascultarea de părinţi în ceea ce cer în mod legal e dreaptă, e dovedit în mod negativ în istoria familiilor unde controlul părintesc lipseşte.