6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
Faceţi în toată vremea... rugăciuni. [,,Rugându-vă totdeauna”, KJV]. Literal ,,rugându-vă în orice vreme” sau ,,la orice ocazie”. Comparaţi îndemnul de a se ruga ,,fără încetare” [neîncetat] (1 Tes. 5,17). Rugăciunea nu este o armă în plus, ci este spiritul, felul în care trebuie să fie purtată toată armătura şi lupta. Pavel o recomandă stăruitor ca o stare perpetuă a minţi, o atitudine continuă de comuniune cu Dumnezeu (vezi Luca 18,1; Fil. 4,6; Evrei 4,16).
Prin Duhul. [,,În Duhul”, KJV]. Vezi la Rom. 8,26.27). Chiar dacă avem cele mai bune intenţii, rugăciunile noastre dau la iveală adesa slaba noastră judecată, necredinţă ascunsă şi ignoranţă pură în legătură cu ceea ce este cel mai bine pentru noi. Sunt puţini aceia care privind în urmă să un mulţumească lui Dumnezeu că Duhul Sfânt le-a revizuit rugăciunile şi le-a prezentat lui Dumnezeu în aşa fel încât să le poată da răspuns. Cât de adesea a dat timpul la iveală lipsa noastră crasă de înţelepciune în rugăciunile noastre şi cât de recunoscători ar trebui să fim că nu am primit unele lucruri pe care le-am cerut!
Tot felul de rugăciuni şi cereri. Aceste două cuvinte mai apar împreună în Fil. 4,6; 1 Tim. 2,1; 5,5; În Fil. 4,6 mulţumirea şi cererea sunt adăugate la rugăciune. Recunoştinţa şi mulţumirea sunt două elemente extrem de importante în rugăciunea care biruie.
Vegheaţi. [,,veghind”, KJV]. Vezi la Mat. 24,42; cf. cap. 26,41.
Stăruinţa. Stăruinţa în rugăciune nu are scopul de a determina pe Dumnezeu să-Şi schimbe gândul, cam în felul cum un copil care se roagă reuşeşte în sfârşit să obţină ceea ce doreşte de la un părinte lipsit de bunăvoinţă. Stăruinţa în rugăciune, însă, arată clar din partea solicitantului o stare de spirit care dă lui Dumnezeu prilej de a face lucruri pe care altfel nu le-ar putea face (vezi la Luca 18,1-8).
Pentru toţi sfinţii. Literal ,,cu privire la toţi sfinţii”. Sfinţii urmează să se susţină unii pe alţii prin rugăciune şi comuniune. E imposibil pentru cineva să fie ,,în Hristos” (vezi la cap. 1,1) fără a împărtăşi suferinţele sfinţilor şi a-i susţine în rugăciune (vezi 1 Petru 5,9). Poate că apostolul înaintând în vârstă, în lanţuri la Roma, se gândeşte cu mai multă urgenţă la compasiunea sfinţilor în vederea cererii pe care e pe punctul de a o face (Ef. 6,19).