6:13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
De aceea. Adică, din cauza naturii conflictului descris şi în vers. 12.
Luaţi. Întreaga armură a lui Dumnezeu e la îndemână pentru folosire, şi creştinul este îndemnat să o îmbrace. După cum o armată trebuie să fie pe deplin echipată înainte de a intra în câmpul de luptă, tot aşa creştinul trebuie să fie pregătit cu fiecare apărare spirituală înainte de a da lupta cu diavolului; altminteri el ar suferi o înfrângere sigură.
Toată armătura. Vezi vers. 11. Un soldat pe jumătate înarmat pe bună dreptate va plăti pentru imprudenţa sa. El iese la luptă cu un fals simţământ de siguranţă şi vrăjmaşul cu mai mult ca sigur va ţinti părţile lui neprotejate. Creştinul este vulnerabil în multe puncte şi adesea acea caracteristică despre care el socoteşte că e cea mai tare se dovedeşte, sub ispită, a fi cea mai slabă. După cum un lanţ nu e mai tare decât cea mai slabă verigă a sa, tot aşa creştinul nu e mai tare decât cel mai slab element din caracterul său. În vederea varietăţii vrăjmaşilor care trebuie să fie întâmpinaţi şi a diferitelor slăbiciuni ale trupului, se impune a lua întreaga armătură şi nimic mai puţin.
În ziua cea rea. Unii au aplicat acesta la marea luptă finală a bisericii cu puterile răului. Articolul definit dă sprijin acestei idei. Alţii aplică termenul ,,ziua cea rea” mai general la orice zi când lupta e deosebit de crâncenă.
Să rămâneţi în picioare. Creştinul poate fi în siguranţă numai dacă a făcut tot ce a putut mai bine, prin harul lui Dumnezeu.
După ce veţi fi biruit toate. Probabilitatea aceasta se referă la a fi făcut totul în ce priveşte pregătirea pentru luptă. Unii o aplică la faptul că creştinul a făcut tot ce a putut mai bine în cursul luptei. Încrederea în Dumnezeu niciodată nu lipseşte pe cineva de privilegiul de a exercita până la extrem propriile sale puteri date de Dumnezeu. Deşi este adevărat că lupta niciodată nu va fi câştigată fără armura şi puterea lui Dumnezeu, ea nu va fi câştigată fără conlucrarea a ceea ce este omenesc cu aceea ce este dumnezeiesc (vezi MB 142).