5:22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
Nevestelor, fiţi supuse. Pavel prescrie femeilor o poziţie subordonată în legătură cu soţii lor (cf. 1 Petru 3,1-6). Etica legăturilor creştine în cuprinsul familiei sunt clare odată ce s-a văzut că diferenţa şi supunerea în nici un caz nu implică inferioritate. Supunerea impusă soţiei este de felul aceleia care se poate da pe faţă numai între egali, nu o ascultare servilă, ci o supunere de bunăvoie în privinţele în care bărbatul a fost calificat de Făcătorul lui să fie cap (cf. Gen. 3,16). Fiecare comunitate trebuie să aibă o căpetenie. Chiar şi în vremea noastră de insistenţă asupra egalităţii dintre bărbaţi şi femei, bărbatul care nu-şi asumă conducerea familiei sale cu iubire este privit cu un oarecare sentiment de dispreţ atât de bărbaţi, cât şi de femei. Principiul supunerii este permanent, dar aplicarea lui specifică poate varia de la o epocă la alta, potrivit cu obiceiul şi practica socială. Comparaţi 1 Cor. 11,3.7-9; Col. 3,18; 1 Tim. 2,11.12; Tit 2,5.
Bărbaţilor voştri. Lucrul acesta este spus, nu pentru a face diferenţa faţă de bărbaţii altor soţii, ci pentru a accentua sfânta relaţie de apartenenţă pe care este întemeiată supunerea.
Ca Domnului. Comparaţi expresia ,,cum se cuvine în Domnul” (Col. 3,18). Soţia ar trebui să facă în relaţia ei cu soţul ei o oglindire a legăturii ei cu Hristos.