5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Vorbiţi între voi. [,,Vorbindu-vă vouă”, KJV]. Sau, ,,adresându-vă unii altora” (RSV). Este poate aici o sugestie de cântare antifonală sau de psalmodiere, ca răspuns mutual sau se poate să fie doar o referire la folosul reciproc care trebuie să fie câştigat prin cultul comun. Pliniu, vorbind despre creştinii primari şi cultul lor, spune: ,,Ei aveau deprinderea de a se aduna la o anumită zi fixată, înainte de a se face lumină, când cântau alternant versete dintr-un imn lui Hristos, ca unui dumnezeu” (Scrisori, X, 96; ed. Loeb, vol. 2, p. 403). Una dintre primele manifestări ale umplerii cu Duhul Sfânt este bucuria în comuniunea credincioşilor şi în acte de închinare publică.
Cu Psalmi cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti. Deosebirea dintre aceste trei tipuri de laudă ar putea să fie după cum urmează: în general, psalmii erau psalmi VT cântaţi cu acompaniament instrumental, cântările de laudă [imnurile], laude la adresa lui Dumnezeu, alcătuite de credincioşi şi cântate de întregul grup; în timp ce cântările duhovniceşti sau odele erau de o natură mai generală şi meditativă, cu sau fără acompaniament (vezi Mat. 26,30; Fapte 4,24-30; 1 Cor. 14,26; Iac. 5,13; cf. cele de la Col. 3,16). Lauda e o parte deosebit de importantă a închinării.
Cântând. [,,Făcând melodie”, KJV]. Gr. psallo, ,,a cânta la un instrument cu coarde”, ,,a cânta un imn”. Cuvântul s-ar putea referi fie la muzica instrumentală, fie la cântatul din gură. În general, unii cred că psallo se referă aici la cea dintâi, întrucât ,,cântatul din gură” fusese deja menţionat; alţii cred că în NT cuvântul înseamnă numai ,,a cânta”.
În inima voastră. Lauda trebuie să pornească din inimă şi să nu fie numai o excitare. Cântarea instrumentală a fost totdeauna un ajutor în închinare, iar creştinismul a înălţat-o şi a consacrat-o. La serviciul divin, cântarea trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu, altminteri ea e cu puţin mai mult decât o arătare a sinelui. Tocmai această primejdie a fost ceea ce a determinat pe Calvin şi pe Knox să vorbească dispreţuitor despre muzica instrumentală. Muzica nu există de dragul ei, ci ca şi rugăciunea, ca un mijloc de apropiere de Dumnezeu. Într-adevăr, rugăciunea poate fi exprimată în multe forme, ca de pildă, meditaţie, muzică.