4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Stricat. Gr. sapros, ,,putred”, ,,stricat”, ,,rău”. În Mat. 7,17 sapros descrie un pom stricat, şi în Mat. 13,48 peşte ce nu poate fi consumat care era aruncat. Vorbirea stricată este semnul unei inimii stricate, ,,căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Mat. 12,34). Vulgaritatea şi gesturile obscene, chiar şi conversaţia frivolă şi fără rost, nu au loc în viaţa creştinului; într-adevăr ele sunt marca unui duh nerenăscut.
Unul bun. Nu este suficient ca creştinul să se abţină de la vorbire indecentă. Cuvintele lui trebuie să îndeplinească un scop folositor. Isus a avertizat contra întrebuinţării cuvintelor nefolositoare (Mat. 12,26), cuvinte care nu îndeplinesc un scop ziditor.
Pentru zidire. Literal pentru ,,zidirea nevoii”. Comparaţi traducerea ,,zidire, după ocazie” (RSV). În timp ce vorbirea nu trebuie să aibă totdeauna un caracter sobru sau chiar serios, ea ar trebui totdeauna să zidească sau să edifice făcând pe oameni mai buni decât fuseseră înainte de a fi auzit cuvintele spuse. După cum în vers. 28 lucrarea creştinului trebuie să fie pentru folosul altora, tot aşa aici cuvintele lui trebuie să fie pentru binele semenilor săi. Nu numai vorbirea indecentă dar şi cea egoistă, răutăcioasă, criticoasă, sau sugestivă, strică. Aici din nou apostolul pare să aibă în spatele gândului său tema centrală a epistolei – unirea. Ceea ce nu zideşte, dărâmă şi deci trebuie să fie evitat. Comparaţi 1 Tes. 5,11-14.
Har. Gr. charis, aici probabil însemnând ,,folos” (cf. cele de la Rom. 3,24).