4:28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Să nu mai fure. Pavel vorbeşte acelora care în multe cazuri ieşiseră din păgânism. Sunt multe căi în afară de luarea directă a avutului altuia în care am putea fi vinovaţi de acest păcat, ca de pildă necinstea în afaceri. Deci porunca lui Pavel se poate aplica celor care se declară creştini. Hoţia poate lua multe înfăţişări perfide, dar în orice caz ea e o călcare a poruncii fundamentale a iubirii faţă de semen.
Să lucreze. Se poate discuta dacă furtul era o cauză sau un rezultat al nelucrării, dar cu siguranţă munca este remediul. Pavel nu numai interzice un rău. Dacă e adevărat că ,,natura nu are plăcere de goluri”, e tot atât de adevărat că deprinderile părăsite trebuie să fie înlocuite de altele (cf. Mat. 12,43-45). Nelucrarea şi hoţia tind să meargă împreună, după cum merg munca şi cinstea.
Cu mâinile lui. Pavel însuşi a dat un exemplu de lucru cu mâinile sale (Fapte 20,34) urmând pe Învăţătorul său, care lucrase cu propriile Sale mâini. Munca cinstită este esenţială pentru fericirea oamenilor fie că e muncă intelectuală sau fizică, şi nici un creştin nu are dreptul să fie întreţinut de alţii dacă e în stare să se întreţină singur. Există o valoare terapeutică în munca grea; instrucţiunea lui Pavel e psihologic temeinică şi spiritual adevărată (vezi Rom. 12,11).
Ca să aibă ce să dea. Există motiv în plus pentru acest îndemn de a lucra. Sunt mulţi care nu se pot întreţine din cauza vârstei sau incapacităţii. Aceasta dă prilej pentru o demonstrare a unirii care este tema epistolei. E un privilegiu creştin de a da celor care sunt în lipsă, acelora care ar pieri fără de acest ajutor. Facerea de bani numai de dragul lor nu e o activitate creştină; răsplătirile muncii cinstite trebuie să fie primite şi date în spiritul isprăvniciei creştine. Credinciosul lucrează pentru a fi în stare să ajute pe alţii, iar după ce şi-a făcut datoria faţă de ceilalţi se va îngriji pe sine. În felul acesta, se află în contrast hotărât faţă de hoţ.