4:26 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră,
Mâniaţi-vă. [,,Fiţi mâniaţi”, KJV; ,,la mânie”, G. Gal.]. Citatul din LXX-a a Ps. 4,4 (vers. 5 – LXX-a). Comentatorii diferă cu privire la faptul dacă textul ebraic al Ps. 4,4 trebuie să fie tradus ca în KJV, sau ca în LXX-a cu care pasajul lui Pavel concordă. În textul grec ambele elemente ,,mâniaţi-vă” şi ,,nu păcătuiţi” sunt porunci. S-au făcut diferite sugestii pentru a evita porunca mâniei, dar nici una nu este satisfăcătoare. Soluţia cea mai simplă pare să fie de a privi mânia de aici ca o dreaptă indignare. Un creştin care nu e trezit până la punctul de indignare prin rele şi nedreptăţi vădite, poate fi nesimţitor la unele lucruri care ar trebui să-l privească pe el. Indignarea dreaptă are o funcţie cât se poate de importantă în stimularea oamenilor la luptă împotriva păcatului. Isus nu S-a mâniat de nici un afront personal, ci de învinuiri ipocrite la adresa lui Dumnezeu şi de nedreptăţi făcute altora (vezi Marcu 3,5). Mânia îndreptăţită este îndrumată împotriva faptului rău, fără animozitate faţă de făcătorul răului. A fi în stare de a deosebi cele două este o realizare creştină majoră.
Nu păcătuiţi. Aceasta este o poruncă, aşa cum arată clar textul grec. Se dă o avertizare ca nu cumva mânia îndreptăţită să ducă la resentimente personale şi la duh de răzbunare şi pierderea stăpânirii de sine. Bine a zis cineva: ,,Facem bine că ne mâniem la anumite timpuri, dar noi am cam greşit timpurile”.
Să n-apună soarele. Aici e prevăzută o apărare împotriva abuzului de mânie îndreptăţită. În timp ce ar trebui ca totdeauna să rămână o indignare împotriva păcatului, resentimente cultivate sunt nimicitoare de suflet. O cinstită examinare a calităţii mâniei cuiva este dacă acel cineva se poate ruga pentru persoana greşită.
Mânia. Sau ,,iritaţia”, ,,exasperarea”, simţământul rău al resentimentului personal în care se poate transforma uşor chiar şi mânia îndreptăţită.