4:22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
Felul... de viaţă. Gr. anastrophe, ,,fel de viaţă”, ,,purtare”, ,,comportament”. În ce priveşte comentariul la verbul înrudit anastrepho vezi la cap. 2,3. Felul de viaţă de mai înainte fusese descris în cap. 4,17-19. Natura păcătoasă anterioară trebuie să fie dezbrăcată o dată pentru totdeauna, şi să nu mai fie îmbrăcată niciodată (vezi la vers. 24). Haina dreptăţii trebuie să înlocuiască veşmintele murdare ale îndreptăţirii personale.
Omul cel vechi. Vezi la Rom. 6,6; cf. Col. 3,9). Expresia aceasta pare să însemne mai mult decât simplu vechile fapte sau deprinderi şi să includă chiar mintea şi natura care sunt sursa fiecărei fapte. Omul cel vechi a murit (Rom. 6,6) şi nu ar trebui să fie reînviat.
Se strică. [,,E stricat”, KJV]. Literal ,,fiind stricat”, sau ,,stricându-se”. Forma cuvântului arată continuarea sau întinarea stricăciunii în starea ,,omului vechi”. Păcatul este un factor dezintegrant în viaţă, o creştere canceroasă în trupul spiritual.
Poftele înşelătoare. Literal, ,,pofte ale înşelăciunii”. Expresia stă în contrast cu ,,adevărul” (vers.21). Dacă oamenii şi-ar da seama de robia şi de stricăciunea pe care le aduce păcatul, el ar apărea aşa cum şi este în adevăr, ceva îngrozitor. Totuşi caracterul lui adevărat este ascuns până când şi-a înrobit victimele. Poftele cărnii sunt înşelătoare deoarece făgăduiesc fericire dar dau întristare, făgăduiesc libertate, dar dau sclavie, făgăduiesc imunitate faţă de rezultatele făptuirii de rele, numai pentru a aduce nimicire.