4:19 Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
Şi-au pierdut orice fel de simţire. [,,Fiind trecuţi de simţire”, KJV”; ,,petrec în nesimţire”, G. Gal.]. Sau ,,au devenit nesimţitori”.
S-au dedat. Aceasta înseamnă o predare cu voia. Este o vastă diferenţă între starea cuiva care e prins în cursă de uneltirile diavolului şi a cuiva care în chip deliberat cheamă puterea lui. Comparaţi Rom. 1,24, unde se spune că ,,Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei”. Dar lăsarea lor în voia necurăţiei de către Dumnezeu vine totdeauna după alegerea responsabilă din partea păcătosului de a umbla pe calea cea rea; ea nu precede niciodată această alegere. Cele mai mari înălţimi şi cele mai de jos adâncuri sunt atinse de puterea voinţei exercitate fie spre bine, fie spre rău.
Desfrânare. Gr. aselgeia (vezi la Rom. 13,13). Cuvântul acesta arată o dedare deplină şi nepăsare la patimă. Natura omenească, lăsată în voia ei, e aceeaşi acum ca şi atunci. Lăcomie. Gr. pleonexia, ,,o dorinţă de a avea mai mult”, ,,lăcomie”. În NT, pleonexia e adesea legată de ceva necurat. (cf. Ef. 5,3.5; Col. 3,5).