4:18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
Mintea întunecată. Ideea este aceea a orbirii intelectului. Metafora întunericului e folosită adesea în Scriptură (Ioan 3,19; Fapte 26,18; Col. 1,13; 1 Tes. 5,4.5; 1 Ioan 1,5.6). Mintea firească nu poate înţelege adevărul spiritual, deoarece a fost stricată de păcat, nu numai în percepţiile ei morale dar şi în capacitatea ei de a judeca. Raţiunea neajutorată e cu totul necorespunzătoare faţă de puterea de pricepere spirituală necesară pentru o cunoaştere mântuitoare a lui Dumnezeu.
Străini. [,,Înstrăinaţi”, KJV]. Vezi la Ef. 2,12; cf. Col. 1,21. Cuvântul acesta şi cel grec din care e tradus, sugerează o fostă condiţie de unire. Omul, care cândva fusese în comuniune cu Făcătorul său, acum e despărţit de viaţa lui Dumnezeu, adică, de viaţa care vine de la El (1 Ioan 5,11). Înstrăinarea de viaţa lui Dumnezeu înseamnă pierderea vieţii veşnice – moartea spirituală.
Neştiinţă. Neştiinţa lor venea, nu dintr-o incapacitate intelectuală, ci dintr-o lipsă morală de care puteau să fie socotiţi răspunzători. Necunoaşterea voii lui Dumnezeu nu e o scuză când cineva a avut prilejul de a o cunoaşte, deoarece Dumnezeu nu poate ,,trece cu vederea” o neştiinţă vinovată (cf. fapte 17,30).
Împietririi. [,,Orbirii”, KJV]. Gr. porosis, ,,împietrire”, ideea fiind aceea de împietrire sau învârtoşare şi insensibilitate spirituală (cf. Rom. 11,25). În Rom. 1,21, Pavel descrie cum a avut loc această împietrire; oamenii şi-au atras-o singuri.