4:17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor,
Vă mărturisesc eu în Domnul. Îndemnurile care trebuie să urmeze vor fi date în lumina lui Hristos în calitate de Cap al bisericii şi sursă a puterii pentru dreapta vieţuire. Pavel nu exprimă numai opinia lui personală. El simte adânc ceea ce e gata să înveţe pe alţii. În ce priveşte afirmaţii asemănătoare vezi Fapte 20,26; Rom. 1,9; 2 Cor. 1,23; Gal. 5,3; Fil. 1,8; 1 Tes. 2,5).
Trăiesc. [,,Umblă”, KJV]. Literal, ,,restul neamurilor”. Totuşi, dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea lui ,,alte”. Pavel îndeamnă pe credincioşi să fie deosebiţi de neamuri. Efesenii înşişi fuseseră cândva neamuri, dar acum fac parte din ,,Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6,16).
Deşertăciunea. Gr. mataiotes (vezi Rom. 8,20). Ideea nu e de înşelăciune, ci de scopuri uşuratice şi lipsite de conţinut. Fără de Hristos persoana dintre neamuri rătăceşte fără ţintă, fără nădejde şi cu nesăbuinţă. În Rom. 1,21-32 Pavel trasează un tablou de deplină decădere când omul se dedă la gânduri ,,deşarte” (mataios). Această degenerare a avut loc în mintea omului, aşa încât facultăţile raţionale au cedat închipuirilor rău îndrumate sau neîndrumate. Deşertăciunea acesta a fost nu numai fără valoare, dar şi degradantă.