4:11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
El a dat. În textul grecesc cuvântul pentru ,,El” este subliniat însemnând ,,El Însuşi”, Cel descris mai înainte.
Apostoli. Vezi Fapte 1,2; 1 Cor. 12,28. Pavel nu spune atât de mult că anumite daruri au fost date oamenilor pentru ca să poată deveni apostoli, ci că aceia care au primit darul fuseseră ei înşişi daţi bisericii. Biserica primea în slujba ei oameni care erau bine echipaţi pentru funcţiile lor. Comparaţi Rom. 12,6-8.
Prooroci. Vezi la Gen. 20,7; Mat. 11,9; 1 Cor. 12,10. Profeţii erau exponenţi şi tâlcuitori ai voiei lui Dumnezeu care le fusese făcută cunoscută prin mijloace supranaturale. Ei sunt menţionaţi împreună cu apostolii în Ef. 2,20; 3,5. Ideea prezicerii nu este esenţială în înţelesul cuvântului şi nici nu e găsit elementul prezicător în toate rostirile profetice (Fapte 15,32; 1 Cor. 14,3). Darul profetic era indispensabil la întemeierea bisericii în timpurile NT şi este călăuza rânduită a bisericii rămăşiţei (Apoc. 19,10).
Evanghelişti. Gr. euaggelistai, ,,predicatori ai Evangheliei”, înrudit cu verbul eugegolizo (vezi la Fapte 8,4). Euaggelistai pare că nu erau legaţi de o anumită localitate, ci îşi desfăşurau mărturia din loc în loc. Ei probabil nu exercitau autoritatea deplină ca apostolii (Fapte 21,8; 2 Tim. 4,5). Lucrarea evangheliştilor pare să fi fost îndreptată mai ales spre păgâni, în timp ce păstorii şi învăţătorii serveau bisericile locale.
Se poate ivi întrebarea cu privire la motivul pentru care Pavel nu se referă aici la lucrarea presbiterilor, diaconilor şi a altora. Pare că el aici vorbeşte de aceia care erau remarcaţi prin faptul că primiseră darurile Duhului pentru scopul de a instrui, decât de aceia a căror lucrare era mai mult administrativă, fără însă de a implica nici superioritatea, nici inferioritatea acestora. Aceste slujbe nu se excludeau reciproc.
Păstori şi învăţători. Structura acestei expresii, în textul grec, sugerează că Pavel intenţionează să vorbească de două faze ale unei şi aceleiaşi slujbe. Orice slujbă pastorală efectivă este o lucrare de învăţare. Funcţia pastorală a responsabililor bisericii e prezentată în Ioan 21,16; Fapte 20,28.29; 1 Petru 5,2.3 etc. Şi aspectul de învăţătură în Fapte 13,1; Rom. 12,7; 1 Tim. 3,2 şi în multe alte pasaje. Domnul Însuşi era marele păstor-învăţător, păstorind turna şi învăţând-o.